1910 – 2010, Centenarul Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (I)
Al. D. Funduianu

„La fel ca celelalte activităţi omeneşti, matematicile ridică probleme de stil, care nu pot fi indiferente filosofilor culturii. Matematicile pun în joc puteri sufleteşti nu mult diferite de cele solicitate de poezie şi artă”
(Dan Barbilian / Ion Barbu)

În anul 1909, înainte de intrarea Gazetei Matematice în al XV-lea an de existenţă, un grup de pasionaţi matematicieni şi-au pus problema constituirii unei Societăţi cultural – ştiinţifice, sub protecţia legilor ţării, care să asigure administrarea celebrei reviste, fondată în 1895.

În 1910, corpurile legiuitoare ale ţării aprobă, cu majoritate covârşitoare de voturi, proiectul Statutului „Societăţii Gazeta Matematică”, devenită ulterior „Societatea de Ştiinţe Matematice din România”.

2010 este proclamat Anul Matematicii în Şcoala Românească, tocmai pentru a se marca, aşa cum se cuvine, Centenarul Societăţii de Ştiinţe Matematice din România.

Vom reveni, cu detalii, asupra subiectului. Dar pentru a înţelege rolul / rostul Societăţilor ştiinţifice în dezvoltarea şi afirmarea ştiinţei şi culturii naţionale, considerăm demn de interes prezentarea măcar câtorva aspecte legate de istoricul constituirii acestora. Aşadar…

Primele Societăţi Ştiinţifice din România

Cea dintâi societate ştiinţifică a fost înfiinţată în domeniul medicinii şi al ştiinţelor naturii, la 12 martie 1833, când guvernul Moldovei a dat doctorilor Iacob Cihac şi Mihail Zotta autorizaţie de a înfiinţa „Societatea medico – istorii – naturale”, în Principatul Moldovei. Deşi confruntată cu destule dificultăţi, această societate a dăinuit mai bine de un secol, având ecouri şi în străinătate, prin membrii ei de onoare, între care se aflau W. Humboldt, J. Berzelius şi alţii.

Tot în anul 1833, la Cluj, se înfiinţează „Asociaţia Medicală Transilvăneană” care,în cei trei ani de activitate, a organizat dezbateri pe probleme de specialitate şi prezentarea de cazuri clinice deosebite.

La Timişoara, în perioada 1838 – 1841, a funcţionat „Asociaţia pentru Medicină Practică” iar, în 1857, N. Kretzulescu şi C. Davila au pus bazele „Societăţii Medicale Ştiinţifice din România”.

Deceniile care încheie secolul al XVIII-lea şi apoi de-a lungul secolului al XIX-lea constituie perioada în care au apărut multe manifestări culturale şi personalităţi remarcabile care le-au susţinut, cu accentuat caracter modern, în toate cele trei principate româneşti. Este suficient să amintim apariţia Şcolii Ardelene, într-o perioadă de decădere a istoriografiei în Principate, când odată cu stingerea lui Ion Neculce (1745) şi apusul marilor cronicari, se simte creşterea tot mai precumpănitoare a influenţei fanariote în ţările române. Aşa cum subliniază Gh. Nedioglu în „Istoria literaturii române vechi”: „…în Ardealul subjugat de veacuri, se aprinde scânteia unui entuziaste mişcări care va aduce nu numai o literatură nouă menită să înfăţişeze aspiraţiile întregii românimi, ci şi însăşi regenerarea neamului nostru pe baze naţionale”.

Samuil Micu (Clain), Gh. Sincai, Petru Maior, Ion Budai – Deleanu, Gh. Asachi, Gh. Lazăr, Ion Heliade Rădulescu…sunt doar câteva dintre personalităţile care au militat constant pentru afirmarea şcolii, învăţământului, culturii şi ştiinţei româneşti.

În perioada 1835-1847 a funcţionat, la Iaşi, Academia Mihăileană, prima şcoală superioară românească din Moldova, înfiinţată sub domnia lui Mihail Sturza, prin strădania lui Gh. Asachi, Eftimie Murgu şi alţii. (Aici avea să predea istorie, între alţii, Mihail Kogălniceanu).

În anul 1840 apare „Dacia Literară”, cu un program care îşi propune ca „românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi”.

În toamna anului 1844, se constituie la Bucureşti „Asociaţia literară a României”, având ca preşedinte pe Iancu Văcărescu, iar secretari pe N. Bălcescu şi I. Voinescu. ( Printre membri se regăsesc D. Bolintineanu, Cezar Boliac, I.H.Rădulescu şi…A.T.Laurian).

În 1860, domnitorul Al.I.Cuza semnează decretul pentru înfiinţarea „Societăţii literare române”, devenită „Societatea Academică Română” în 1867, iar în anul 1869 „Academia Română”. În 1860 ia fiinţă Universitatea din Iaşi, iar în 1864 cea din Bucureşti.

Academia Română înfiinţează, în 1879, pe lângă secţia de istorie şi filologie şi o secţie ştiinţifică. În strânsă legătură cu activitatea celor două universităţi, oamenii de ştiinţă se organizează în societăţi şi asociaţii.

În anul 1861, în urma unei petiţii semnate de 176 de intelectuali transilvăneni, la Sibiu, ia fiinţă „Asociaţia transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român” (Astra). Sub egida Astrei a apărut, între 1898 – 1904, „Enciclopedia română” (3 volume).

În 1862 ia fiinţă la Cernăuţi „Societatea pentru literatura şi cultura română în Bucovina”. Tot în această perioadă, la Iaşi şi Bucureşti se creează societăţi literare şi culturale, care editează o serie de reviste reprezentative. Aşa de exemplu, în 1863, se înfiinţează Societatea „Junimea” de către Iacob Negruzzi, Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P.Carp şi Teodor Rosetti, care editează revista „Convorbiri literare”

În anul 1865, Emanoil Bacaloglu, Gr. Ştefănescu, B.P.Haşdeu şi pictorul Th. Aman pun bazele „Societăţii Ateneul Român”, cu rol deosebit în propaganda cultural-ştiinţifică şi artistică (dar şi de colaborare şi sprijinire a Societăţii geografice, Societăţii corpului didactic, Societăţii politehnice, Societăţii de Ştiinţe medicale etc.).

În 1866 „Societatea amicilor instrucţiunii” îşi schimbă denumirea în „Societatea pentru învăţătura poporului român” şi cuprindea personalităţile progresiste ale vremii, interesate în propăşirea învăţământului românesc, cu filiale în toate judeţele ţării. Între 1869 – 1875, Societatea a editat „Foaia pentru învăţătura poporului român”. Desfiinţată în 1949, Societatea este singura care, după 1989, renaşte sub denumirea de „Societatea naţională pentru învăţătura poporului român”, cu organizare similară celei iniţiale.

În domeniul matematicii, înfiinţarea societăţilor şi asociaţiilor a mers ceva mai greu, dar… despre aceasta în numărul viitor !

Bibliografie:
Societăţi şi Asociaţii în Ştiinţa Românească, Bucureşti, 1981;
Istoria Învăţământului din România, vol. I, pag. 396-399;
Buletinul Societăţii „Amicii Ştiinţelor Matematicii”- Bucureşti, 1895;
Ion Ionescu – Gazeta Matematică, 1895-1935 (volum jubiliar);
Florin Diac – Monografia Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, Bucureşti, 1998.