1910 – 2010
Centenarul Societăţii de Ştiinţe Matematice din România ( II )
Al.D. Funduianu

„La fel ca celelalte activităţi omeneşti, matematicile ridică probleme de stil, care nu pot fi indiferente filosofilor culturii. Matematicile pun în joc puteri sufleteşti nu mult diferite de cele solicitate de poezie şi artă” (Dan Barbilian / Ion Barbu )

Documentându-ne, din mai multe surse, pentru elaborarea acestui material, aflăm că prima carte de matematică tipărită în Principate a apărut la Iaşi, în anul 1795. Este vorba despre lucrarea „Elemente aritmetice arătate fireşti…” care, în 18 capitole, tratează despre originile aritmeticii, numere şi operaţii numerice, regula de trei simplă şi a asociaţiei (a „tovărăşiei negustoreşti”). În aceeaşi carte, Amfilohie Hotinul – cărturar român, episcop de Hotin – înserează şi un capitol de geometrie, intitulat „Pentru aritmetica geometrică” sau „Geometriceasca aritmetică”, în care prezintă procedee de măsurare a pământului, suprafeţe şi volume.

În academiile greceşti din Bucureşti şi Iaşi, de pe timpul fanarioţilor, matematica se bucura de oarecare atenţie. Dar, ceea ce va determina progresul ei este Legea din 1898, a lui Spiru Haret, care împarte învăţământul pe trei cicluri, de câte patru ani: primar, gimnazial şi liceal (cu trei secţii: clasică, modernă şi reală). La secţia reală se introduce predarea matematicii la nivel dezvoltat. Au apărut, imediat, şi personalităţi entuziaste care au determinat creşterea calitativă a şcolii matematicii româneşti, eforturile acestora convergând către înfiinţarea unei publicaţii de matematică destinată elevilor din învăţământul gimnazial şi liceal.

Aşa se face că, la 15 septembrie 1895, la exact 100 de ani de la apariţia primei cărţi de matematică tipărită în limba română la Iaşi, la Bucureşti apare revista „Gazeta Matematică” (la numai o zi după inaugurarea impunătorului pod peste Dunăre, la Cernavodă, proiectat şi contruit sub direcţiunea lui Anghel Saligny). Printre fondatori se numără: Ion N. Ionescu, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihail Roco, Ion Zottu, apoi Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu şi Andrei Ioachimescu (toţi ingineri!). După apariţia primului număr, în redacţia Gazetei Matematice intră celebrul profesor Gh. Ţiţeica, iar mai apoi alţi mari matematicieni precum: V. Teodoreanu, A. Davidoglu, C. Popovici, Traian Lalescu şi alţii.

La finele anului 1901, s-a constituit „Biblioteca Gazetei Matematice”, prin publicarea de culegeri de probleme şi cărţi de specialitate în sprijinul elevilor dornici să aprofundeze studiul matematicii.

În anul 1909, într-o festivitate la care au participat redactori, colaboratori şi personalităţi care preţuiau matematicile (între care Anghel Saligny, preşedinte al Academiei Române sau E.A.Pangrati, decanul Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti), în alocuţiunea sa profesorul David Emmanuel spune: „Fondatorii Gazetei Matematice au creat o cetate în care Platon s-ar fi mulţumit să trăiască. Dar aceasta nu e o cetate platonică. Cetăţenii acestei cetăţi nu sunt dintr-o lume ultraideală, ci ei există şi se mişcă în mijlocul nostru, sunteţi Dumneavoastră, aici prezenţi, sunt toţi acia care au primit o impulsiune de la Gazeta Matematică, toţi aceia pe care Gazeta Matematică îi stimulează la lucru şi al căror număr merge necontenit crescând”.

Cel de-al XIV-lea an de existenţă al Gazetei Matematice pune problema constituirii unei Societăţi pentru administrarea revistei, o societate ştiinţifică care să poată fi recunoscută ca persoană juridică de către sistemul legislativ. Această Societate însemna o garanţie pentru continuitatea gazetei, aplanarea potenţialelor conflicte cu persoane din afara redacţiei, garanţia unor donaţii făcute de diferite persoane şi protejarea micului capital, necesar tipării viitoarelor numere. Aceste consideraţii au determinat, în primele opt luni ale anului 1909, studierea constituirii societăţii care să asigure administrarea Gazetei Matematice. Hotărârea definitivă privind constituirea Societăţii Gazeta Matematică s-a luat în şedinţa redactorilor gazetei, care a avut loc, în ziua de 31 august 1909, la (via din) Valea Călugărească a profesorului Ion Ionescu.

Astfel, la 1 septembrie 1909 s-a declarat înfiinţată „Societatea Gazeta Matematică”, iar în numărul din 15 septembrie 1909 al revistei s-a publicat lista membrilor fondatori: N. Abramescu, T. Constantinescu, V. Cristescu, A. Davidoglu, Gh. Filipescu, N. Georgescu, A. Ioachimescu, I. Ionescu, T. Lalescu, D. Pompeiu, C. Popovici, M. Saligny, Gh. Ţiţeica, Constanţa Zosima şi alţii.

Pentru obţinerea recunoaşterii legale a Societăţii trebuia elaborat Statutul acesteia, de către o comisie din care făceau parte: A. Ioachimescu, I. Ionescu, Gh. Ţiţeica, V. Cristescu, T. Lalescu şi I. D. Teodor.

Raportorul legii privind recunoaşterea Societăţii Gazeta Matematică a fost N. Bălănescu. Cu ocazia discuţiei din Senat, Spiru Haret a spus: „Am rugat pe Domnul Preşedinte să binevoiască a-mi acorda cuvântul pentru ca să spun şi eu părerea mea în favoarea acestei Societăţi. Ea este o Societate nespus de binefăcătoare pentru învăţământ, este o fondaţie pur ştiinţifică, dezinteresată, care nu numai că nu are fonduri, dar din contră, dă din punga ei pentru a susţine Gazeta Matematică, care are vreo 14 ani de existenţă şi care ne face destul de mari servicii pentru învăţământul matematicilor. A contribuit mai mult decât orice altă instituţiune pentru dezvoltarea şi întărirea învăţământului matematic. De aceea, vă rog să binevoiţi a vota acest proiect de lege”.

Legea a fost votată de Adunarea Deputaţilor, din 5 aprilie 1910, cu 61 bile albe şi 3 negre. La Senat, Legea împreună cu Statutul a fost votată, la 27 noiembrie 1910, cu 45 bile albe şi o bilă neagră. Legea a fost promulgată de către Regele Carol I, la 18 decembrie 1910, prin Decretul regal nr. 3798.

Admiterea în Societatea Gazeta Matematică se făcea pe baza unei cereri scrise, la recomandarea a doi membri ai Societăţii, care contrasemnau cererea, ce trebuia supusă aprobării prin vot secret, în prima adunare generală, cu acordul a cel puţin 2/3 din numărul celor prezenţi. Din dorinţa de a nu abuza de spaţiul tipografic, mă voi limita să citez măcar încă o prevedere din Statut – art. 7, în care se menţionează că: „Nu există decât o singură categorie de membri: membrii activi”.

În anul 1949, Societatea Gazeta Matematică se transformă în „Societatea de Ştiinţe Matematice şi Fizice din R.P.R.”. (Era perioada intrată în istorie sub sloganul „făurirea culturii noi, naţională în formă şi socialistă în conţinut”, când se reorganizează şi se reconsideră toate societăţile ştiinţifice din ţară). Preşedinte a fost ales acad. Grigore Moisil, iar secretar general profesorul universitar Al. Popovici.

În 1960, la Conferinţa pe ţară a S.S.M.F. din 13-14 februarie, se aprobă modificări la Statutul Societăţii, pentru ca doar peste 4 ani, în 1964, S.S.M.F. să se scindeze în Societatea de Ştiinţe Matematice şi Societatea de Ştiinţe Fizico – Chimice.

În baza Ordinului Ministerului Învăţământului nr. 577 / 23.06.1964 se aprobă înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Matematice din R.P.R. Preşedinte al noii Societăţi a fost ales acad. Grigore Moisil, vicepreşedinţi academicienii Caius Iacob şi Nicolae Teodorescu, iar secretar general conf. univ. dr. Tiberiu Roman.

După neaşteptatul deces al academicianului Grigore Moisil, survenit la 21 mai 1973, preşedinte al S.S.M. a devenit acad. Nicolae Teodorescu, confirmat la Conferinţa din 4 iulie 1975, care a deţinut această funcţie până în decembrie 1995, la următoarea Conferinţă pe ţară, când datorită vârstei a fost ales preşedinte de onoare.

Conform „Monografiei…” lui Florin Diac, în perioada 1975-1995 nu s-a mai ţinut nici o Conferinţă Naţională a S.S.M.R. şi, din acest punct de vedere, nu s-a respectat nici Statutul societăţii, adoptat în 1975 (care prevedea că organele de conducere se aleg din 4 în 4 ani, intervale la care au loc şi Conferinţe judeţene şi, respectiv, pe ţară). Aceste minusuri organizatorice nu s-au resimţit prea mult, totuşi, în activităţile ştiinţifice desfăşurate sub egida societăţii.

Odată cu pregătirea şi organizarea activităţilor consacrate sărbătoririi Centenarului Gazetei Matematice, în septembrie 1995, s-a stabilit pregătirea şi convocarea Conferinţei Naţionale a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, mai ales că, după decembrie 1989, se impuneau schimbări radicale asupra administrării şi conducerii acesteia. Dar, cu mai multe amănunte de la această importantă întrunire – la care am şi luat parte, ca (unic!) reprezentant al filialei botoşănene – voi reveni în numărul următor (…).

Bibliografie:

- Societăţi şi Asociaţii în Ştiinţa Românească, Bucureşti, 1981;
- Istoria Învăţământului din România, vol. I, pag. 396-399;
- Buletinul Societăţii „Amicii Ştiinţelor Matematicii”- Bucureşti, 1895;
- Ion Ionescu – Gazeta Matematică, 1895-1935 (volum jubiliar);
- Florin Diac – Monografia Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, Bucureşti, 1998.