Ioana Miron Nume:MironPrenume: IoanaVârsta: 19 aniLiceu: Liceul de arta “Stefan Luchian”Oras: BotosaniJudet: Botosani     Se spune adesea ca matematica si muzica se deprind învatând regulile si abia apoi devii creativ. Venind de la Liceul de Arta „Stefan Luchian”, Ioana Miron (19 ani) trebuie s-o fi învatat  ceva reguli. Nu stim carei arte i s-a dedicat în liceu însa, din poeziile trimise, se poate deduce ca stie bine o regula de la Blaga: „intuitiile estetice întrec logicul”. Urmele (un ciob, un desen, traiectoria fumului, drumul burului unei cafele, parfumul unui dans…)... 

 În marginea de sat, cu faţă înspre miază-zi, cu streşina pleoştită şi trasă mult peste cei doi ochi mărunţi şi somnoroşi, căsuţa lui moş Gheorghe Prisăcariu, stă tristă şi obosită sub acoperişul bătrân. Zăpada şi ploile şi-au făcut loc adânc în paele putrede, în cari numai vrăbiile mai găsesc adăpost. Uşa crăpată, strâmbă, încadrată de doi obraji boţiţi şi scofâlciţi, dă impresia unei guri mari, flămânde şi nesăţioase. La câţiva paşi în coasta casei, o urmă de şură, rânjeşte hidos căpriorii desveliţi de furtună, ca un... 

 La lumina lunii din reflexia oglinzii realizezi că vrei ceva, simţi nevoia urgentă de ceva, nu ştii ce, dar vrei. Zile întregi, săptămâni ai ştiut că e ceva, dar acum o droaie de molecule încep să-ţi iasă pe suprafaţă, membrele superioare-ţi tremură. Literele carbonizate se scurg făr-de sens pe hârtia gălbejită, iar în firavele tale degete, înroşita sapă îţi pare acum prea grea. Triştii pereţi intraţi în rezonanţă cu gândurile tale ce năpădesc printre neuronii ce se îneacă în materia cenuşie, fac o muzică ce izgoneşte muştele îmbătrânite.... 

 La lumina lunii din reflexia oglinzii realizezi că vrei ceva, simţi nevoia urgentă de ceva, nu ştii ce, dar vrei. Zile întregi, săptămâni ai ştiut că e ceva, dar acum o droaie de molecule încep să-ţi iasă pe suprafaţă, membrele superioare-ţi tremură. Literele carbonizate se scurg făr-de sens pe hârtia gălbejită, iar în firavele tale degete, înroşita sapă îţi pare acum prea grea. Triştii pereţi intraţi în rezonanţă cu gândurile tale ce năpădesc printre neuronii ce se îneacă în materia cenuşie, fac o muzică ce izgoneşte muştele îmbătrânite.... 

 La lumina lunii din reflexia oglinzii realizezi că vrei ceva, simţi nevoia urgentă de ceva, nu ştii ce, dar vrei. Zile întregi, săptămâni ai ştiut că e ceva, dar acum o droaie de molecule încep să-ţi iasă pe suprafaţă, membrele superioare-ţi tremură. Literele carbonizate se scurg făr-de sens pe hârtia gălbejită, iar în firavele tale degete, înroşita sapă îţi pare acum prea grea. Triştii pereţi intraţi în rezonanţă cu gândurile tale ce năpădesc printre neuronii ce se îneacă în materia cenuşie, fac o muzică ce izgoneşte muştele îmbătrânite.... 

 La lumina lunii din reflexia oglinzii realizezi că vrei ceva, simţi nevoia urgentă de ceva, nu ştii ce, dar vrei. Zile întregi, săptămâni ai ştiut că e ceva, dar acum o droaie de molecule încep să-ţi iasă pe suprafaţă, membrele superioare-ţi tremură. Literele carbonizate se scurg făr-de sens pe hârtia gălbejită, iar în firavele tale degete, înroşita sapă îţi pare acum prea grea. Triştii pereţi intraţi în rezonanţă cu gândurile tale ce năpădesc printre neuronii ce se îneacă în materia cenuşie, fac o muzică ce izgoneşte muştele îmbătrânite.... 

 Creaţia corală a cappella a compozitorului botoşănean Gheorghe Cojocaru cuprinde piese de factură lirică. Deşi sunt amprentate de gândirea polifonică a compozitorului, lucrările sale reunesc tehnici de scriitură diferită, fapt observabil în creaţiile compozitorilor din secolul XX. „(…) Pentru mine muzica rămâne o artă a emoţiei (…)” (Dirijorul francez Serge Baudo, intervievat de criticul de artă Valeriu Râpeanu, într-un fragment publicat în „Tratat de cânt şi dirijat coral” de D.D. Botez, Consiliul Culturii şi educaţiei socialiste, Institutul de... 

 Speak, Memory! – aşa ar trebui să încep, precum entomologul care, descoperind nimfeta, s-a metamorfozat în romancier pentru a o putea descrie, să-mi amintesc bine, precum Humuleşteanul, să las memoria timpului să vorbească, precum Hudeşteanul, să înfăţişez de pe la noi ce-a fost odată, precum sorbonardul născut la Tudora, să plec A la recerche du temps perdu în speranţa că voi întîlni La temps retrouvé, să pun pace între Le Moi et le Monde şi să mă lămuresc Who Am … Pentru a reconstitui însă Une histoire sans fin şi a produce A long story va mai... 

 Pentru cititorii avizaţi, volumul “Tezaurul toponimic al comunei Vorniceni” (Ed.Agata, Botoşani, 2008, 163 p.), autor principal Teodor Epure, este preţios, cu atât mai mult cu cât astfel de cărţi din domeniul toponimiei satelor Moldovei de Nord sunt puţine. Zona rurală cu bogate tradiţii culturale, Vorniceni (5.000 de locuitori) are statut de comună (botoşăneană), incluzând două sătuce (noi), din apropiere: Davidoaia şi Dealul Crucii. Din dragoste pentru satul etern, acela din suflet, pe care îl slujeşte de o viaţă ca profesor de limba şi literatura română,... 

Profesorul Constantin Cojocariu este autorul a trei cărţi valoroase, păşind astfel pe urmele pasionatului cercetător al arhivelor şi bibliotecilor, regretatul învăţător Ştefan Ciubotaru din Suliţa (jud. Botoşani). A scrie monografii, lucrări ştiinţifice, este o muncă cu totul deosebită, uneori de-a dreptul sisifică. Acest lucru înseamnă un efort intelectual, fizic şi financiar propriu ce nu stă la îndemâna oricărui individ. Constantin Cojocariu s-a născut pe 19 mai 1940 în localitatea Zamostea din fostul judeţ Dorohoi. Clasele primare şi gimnaziale le-a urmat... 

Uimirea din dimineaţa prelungă cînd, pe neaşteptate, te surprinde capodopera finală a strădaniei de o viaţă: apusul astrului de deasupra casei tale. Iisus de-aş fi, nu te-aş chema la mine. Nu ştiu ca mîntuirea să fie fapta bună pe măsura oricui. Nu mi-i uşor a crede că autorul unei poezii e omul ce va muri curînd, nu mi-i uşor a crede că cel care a scris-o e încă în viaţă. Păcatul tău te face mai de înţeles, aşezîndu-te în rînd cu lumea. Viciul comun te înjoseşte, coborîndu-te între nemernicii de care nu mai scapi. Conştiinţa de sine, înviere... 

Scriam la aniversarea a 70 de ani ai lui Grigore Vieru că atingerea acelei vârste mi-a părut a fi un miracol căci el părea mereu a fi fragil şi uşor de doborât de atâtea viituri câte au năvălit peste destinul său neasemeni. Acest destin l-a hărăzit să fie poeta vates, cum spuneau cei vechi, adică poetul luptător cel mai reprezentativ al momentului istoric de trezire a Basarabiei din “somnul cel de moarte” al robiei roşii aduse de “muscalii de-a călare”. Verbul său s-a rostit la tribune, reverberat înmiit în sufletele avide de cuvânt românesc înalt, dezrobitor,... 

S-a născut la 9 noiembrie 1943, la Vorniceni, Judeţul Botoşani într-o familie de ţărani, fiind fiul lui Vasile şi al Adelei Maxim. După terminarea cursurilor şcolare elementare, în satul său natal, a urmat cursurile liceale la prestigiosul Liceu-internat „C. Negruzzi” din Iaşi. În 1961 a început studiile universitare la Iaşi, în domeniul istoriei, fiind atras de istoria veche. În 1963 a început specializarea în studii orientale. Mai întâi, a studiat la Facultatea de Studii Orientale din Universitatea Baku (Azerbaidjan) şi apoi la Moscova (1964-1968), specializându-se... 

 Anul acesta, cum de altfel în fiecare an, cu prilejul zilei de 15 ianuarie, Institutul Cutural Român Dimitrie Cantemir-Istanbul a organizat omagierea poetului Mihai Eminescu, pentru diaspora românească din Istanbul, cât şi pentru publicul turc, în colaborare cu Parohia românească locală, în parteneriat cu universităţi şi instituţii culturale turceşti. Evenimentul a avut loc în data de 18 ianuarie 2009, la Biserica românească din Istanbul, ctitorie brâncovenească din 1692. A vorbit prof.univ.dr. Mihai Maxim, directorul Institutului Cultural Român Dimitrie Cantemir... 

Într-una din scrierile sale, magul de la Păltiniş aşeza diferitele perioade ale culturii şi civilizaţiei europene sub semnul cuvintelor: Bizanţul şi Evul Mediu ar sta sub semnul substantivului, al substanţei, Renaşterea ar semnala prin umanitatea pestriţă a festivităţii şi carnavalului „anarhia adjectivelor”, barocul ar fi epoca adverbului ce ar sugera un timp al excesului şi emfazei, după Revoluţia franceză s-ar remarca invazia pronumelui iar epoca modernă ar fi a numeralului, a cantităţii; într-o altă carte, acelaşi gînditor împărţea cuvintele în stăpîni...