La gura hornului, încins cu jarul lăsat de câteva vreascuri, bunicul şi nepotul stau de vorbă şi fac mături. Pe cuptor, la lumina plăpândă a lămpii, mama copilului, toarce fir subţirel din caerul de lână şi gândeşte undeva departe, la o altă lume, ce a fost cândva şi care, nu se mai întoarce. Din când în când, atrasă de vorbele bătrânului, se apleacă peste prichiciul hornului şi priveşte la copilul ce foarte atent, dă ajutor bunicului la lucru, zâmbeşte, se bucură de activitatea lui şi apoi dintr-un oftat se aşează iarăşi la lucru, pornind sfârâitul...