Alb. Totul e alb. Alb e cerul, albă e scoarţa terestră. Văzduhul întreg s-a îmbrăcat într-o mantie albă, imaculată. Nourii albi au plâns cu lacrimi de cristal. Lacrimi reci imaculate. Alb vremelnic. Numai tu, roşu, pătezi albul. Dâre roşii, în timp, şi riduri subţiri laşi printre mărgăritarele reci şi albe. Negru, e negru în sufletul tău. E un negru ce înghite totul. Singur, roşu în albul orbitor te afli. Sau, e un trandafir alb, pur?   Marius Şucan  

 Atât de mult încât mi-aş dori sǎ mǎ fi nǎscut mai       devreme. Sau de-aici încolo.  Atât de mult încât mi-aş dori sǎ nu existe noapte, decât zi. Sau poate numai zile. Cǎlduroase, zgomotoase, aglomerate, încǎrcate.  Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu existe somn. Sǎ nu mai fie vise.  Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu existe gânduri. Memorie. Amintiri.  Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ fii de sticlǎ. Sau hârtie.  Atât de mult încât mi-aş fi dorit sǎ nu te ştiu vreodatǎ. Sǎ nu te uit.  Atât de mult încât... 

Judecăţile profunde sunt cel mai adesea reptile dezbrăcate de piele Mi s-a cerut într-o zi, la şcoală, să interpretez o afirmaţie pe care am abordat-o într-o manieră destul de severă pentru a-mi da seama într-un final că traiectoria silogistică pe care am urmat-o în argumentarea mea nu era decât aparent logică, autodestructivă, aşadar – o pieliţă pe ochii mei şi, totodată, pe miezul problemei. Afirmaţia suna în felul următor: „Iubirea face imposibilul posibil” (Phil Bostman). Iată şi rodul meditării mele asupra chestiunii, rod pe care l-aş numi: reptilă... 

Printre ultimele cuvinte ale tatei, înainte de a se urca în barca lui Caron, au fost acestea: „Dacǎ e sǎ se întâmple, se întâmplǎ!” Este posibil ca o Ursitoare, ataşându-se de subiectul aflat în propria-i monitorizare, sǎ-i şopteascǎ tainic câteva mutǎri viitoare. Nu ca la Nostradamus, cu profeţii la kilogram, ci şi în doze homeopatice, dar suficient pentru ca aceşti beneficiari ai „traseelor viitoare” ale Sorţii sǎ se simtǎ privilegiaţi faţǎ de cei obişnuiţi. Bǎtrânul Nicu avea un fin, Vasile Merticaru, om serios, la casa lui, care îi mǎrturisea... 

Ce timpuri frumoase trǎim: am prins ultima aliniere a planetelor, succesiunea calendaristicǎ a cifrelor Diavolului (06.06.06) şi, nu de mult, minunea succesivǎ a trei de 7 (07.07.07). De peste 2207 ani, omenirea s-a „minunat” doar de existenţa a 7 minuni ale Lumii, rod al inteligenţei şi muncii creatorilor pǎmânteni: Templul lui Artemis de la Efes (1), Grǎdinile suspendate din Babilon (2), Mausoleul din Halicarnas (3), Colosul din Rhodos (4), Farul din Alexandria (5), Statuia lui Zeus din Olimp (6), Piramida lui Keops din Egipt (7). Dintre ele, doar piramida a sfidat 22 de...