Dialog cu profesorul Vania Atudorei un „ambasador” al Botoşanilor pentru Canada Vania Atudorei s-a născut la 9 decembrie 1953, la Botoşani. În anul 1972 a abslovit cursurile Liceului „A.T.Laurian” după care a urmat Facultatea de Biologie a Universităţii „Al. I. Cuza” Iasi, pe care a terminat-o în anul 1977 ca şef de promoţie pe ţară. A finalizat masterul, specialitatea biologie medicală, la aceeaşi universitate (1979), având apoi specializări în microbiologie la Universitatea „Friedrich Schiller” din Jena (Germania), Universitatea din Geneva (Elveţia) şi Universitatea... 

PROFESORUL UNIV. DR. ION H. CIUBOTARU, ETNOLOG ŞI ISTORIC LITERAR „Ce deosebeşte diamantul de cărbune? Nu că primeşte mai multă lumină, ci că trimite mai multă înapoi.” (N. Iorga) Cel care avea să ajungă un nume de rezonanţă în Galeria personalităţilor pe care şi le revendică judeţul nostru, s-a născut la 28 ianuarie 1940, în satul Arborea din comuna George Enescu, fiind al doilea din cei cinci copii ai soţilor Elena şi Haralamb Ciubotaru, agricultori. A urmat şcoala primară în satul natal, gimnaziul la Şcoala Normală din Şendriceni şi liceul în Dorohoi, iar... 

S-a născut la 25 iunie 1901, în localitatea Vorniceni, Jud. Botoşani, fiind fiul unei respectabile familii, preot iconom, stavrofor, Ioan Ionescu şi presvitera Elena, care au slujit 45 de ani în această localitate. A urmat cursurile claselor I-V (între 1908-1913) în Vorniceni. Studiile liceale le-a făcut la Liceul A. T. Laurian Botoşani (în perioada 1913-1920), dovedind o capacitate intelectuală ieşită din comun, materializată în absolvirea claselor a VI-a şi a VII-a într-un singur an. A continuat studiile superioare la Universitatea din Iaşi, la Facultatea de Drept (pe care... 

Pe când se potcoveau puricii cu potcoave de argint şi broaştele aveau păr pe limbă, auzit-am de un moş bătrân care nu avea pe lumea asta decât două lucruri: feciorul şi un motan. Pe flăcău îl chema Ion, iar pe motanul cel negru şi neastâmpărat îl chema Culiţă, însă toţi îl strigau Liţă. Erau atâta de săraci, că nici muştele nu trăgeau la casa lor, că nu aveau ce găsi măcar să-şi lingă picioarele ori să-şi ungă trompele cu ceva. Într-o zi de toamnă, când frunzele îşi schimbă culoarea şi păsările se pregătesc să plece în ţările calde, pe când... 

Chimia românească, chiar dacă nu a vânat niciodată un Premiu Nobel, a avut, totuşi, unele realizări. Ar fi mare păcat să o reducem la chipul tâmp al Elenei Ceauşescu, exponentul ei emblematic. În schimb, alchimia noastră e pe nicăieri. Românul nu şi-a bătut niciodată capul să facă aur din resturi menajere. Ştia că e zadarnic. Chiar dacă ar fi reuşit, nu era chip să-l păstreze. Că veneau imediat după el turcii, ruşii, tătarii. Alchimia carpato-dunăreană s-a oprit la zeama de ţuică. Cazanul de fiert prune este cea mai sofisticată maşină cu abur zămislită de...