DICȚIONAR SPECIAL (12) Autor, Georgică MANOLE 105. CELE 9 VALORI ALE CULTURII STATICE: Aparţin lui Lawrence E. Harrison de la Harvard Academy: 1. pune accent pe prezent sau trecut; 2. munca este o povară; 3. cumpătarea este un duşman al egalitarismului; 4. educaţia e pentru elite, pentru ceilalţi membri ai societăţii ocupă un loc marginal; 5. pentru avansare contează relaţiile şi familia; 6. familia circumscrie comunitatea. Apare predispunerea la corupţie, evaziune fiscală, nepotism, angajându-se puţin în acţiuni filantropice; 7. codul etic este labil; 8. pentru a obţine dreptatea... 

(AUTO)SFATURI (12) Autor, Lucian MANOLE De aceea lumina trebuie să fie obscură, trebuie să fie atenuată, umbrită, pentru a se putea păstra plinătatea luminozităţii (Martin Heidegger); Când o carte se izbeşte de un cap şi sună a gol, nu întotdeauna este de vină cartea (Nichita Stănescu); Citind o carte care „să te facă să uiţi că există respiraţie” (Teodor Dună); A vorbi încet cu ochii care par că devin din ce în ce mai mult rădăcini (Teodor Dună); A vorbi despre poezie ca despre cel mai mare adevăr la care putem ajunge (Teodor Dună); A trăi „un deficit de... 

ACEASTĂ TREIME: TRUP, CREIER ŞI HAR DIVIN (V) Autor, Pavel PĂDURARU Adam: În secunda în care Adam a primit viaţa, a plâns. Gura i s-a umplut cu cuvinte nerostite, iar urechile au primit blândeţea cântecului şi a mişcării. Tare ar fi vrut să vadă chipul celui care-i vorbea. Grele ca plumbul pleoapele-i erau… Câţi ani să fi avut Adam când a fost pus în rotaţie şi timp? Acea primordialitate a fiinţei umane? Cum i-a dat nume şi vârstă? N-a fost cumva mărul un şiretlic al existenţei?Cum poate influenţa un fruct taina hormonilor? Omul a fost creat în gândire pentru... 

O POVESTE OARECARE… Autor, Alexandra AGARAFINEI Și-au confecționat vise Și-au înscenat vieți ce n-aveau să fie S-au căutat mereu prin împrejurări Foarte departe… O săruta adesea pe frunte și-i spunea: ,,Copil-o, fericirea nu pleacă nicaieri fără noi!” El a plecat. Știam că nu se va întoarce și totuși zi de zi priveam mulțimea pierdută… Îi urlu azi în față fantasmei lui: Știi ce s-a întâmplat? S-a întâmplat că te iubeam. Te iubesc creatură ciudată si nenorocită! E totuși hilar de sadic să te privesc ca pe-un trecător Căruia i-am întors... 

Lumina din bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătăţii şi ale unei vieţi lipsite de orizont, izvorâte dintr-o minte bântuită de neastâmpărul căutărilor şi limpezirilor. De data aceasta frământările lui provin din comparaţia obsedantă dintre ceea ce a fost şi ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieţii rurale de altădată, doreşte să pună în evidenţă câteva aspecte definitorii ale acelor timpuri. Îşi aminteşte din frageda copilărie că în sat, odată cu deplina...