E D I T O R I A L SPAŢIUL CULTURAL  BOTOŞĂNEAN, O LUME AMBIANTĂ? Autor, Georgică MANOLE Revista „Luceafărul” (Botoşani) a intrat în cel de-al treilea an de existenţă botoşăneană. Când, în ianuarie 2009, cei câţiva entuziaşti am hotărât să ne dăruim total acestui proiect, eram conştienţi că spaţiul botoşănean, ca lume ambiantă, are o specificitate a lui. Dominau, atunci, domină şi azi, pe lângă altele de mai mică sau mai mare importanţă, două mari  caracteristici: una pozitivă, congruenţa spaţiul botoşănean cu spaţiul eminescian şi, una negativă,... 

  Gheorghe  Burac  - „un dascăl, un adevărat dascăl…”  Autor, Lucian Manole   Relaţia mea cu învăţământul…  a existat dintotdeauna: indirect, deoarece părinţii mei au lucrat în acest  domeniu şi, direct, prin cariera de profesor pe care o urmez. După o oarecare experienţă, pot spune că am cunoscut foarte mulţi profesori, dar foarte puţini dascăli adevăraţi. Unul dintre aceştia din urmă este şi renumitul profesor vlăsineştean Gheorghe Burac. Personal, mi-l amintesc pe d-l profesor de când eram elev  la Şcoala din Hăneşti, iar dumnealui director... 

   SEFIN: Spre elaborarea unor principii pedagogice de proiectare pentru software educational inteligent Olimpius Istrate, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea din Bucureşti email: olimpius.istrate@elearning.ro Pentru a construi secvenţe de software educaţional inteligent, este necesară o modalitate de reprezentare unitară a corespondenţei dintre tipurile posibile de prezentare a informaţiilor cu ajutorul computerului şi tipurile de activităţi de instruire – incluzând metode şi procedee didactice, finalităţi educaţionale, instrumente de evaluare... 

Ionuţ Caragea – colaj poetic: Îngeri în lumea tenebrelor Mâncătorii de visuri Trăim într-o lume de minuni banale în care răul devine credinţa cea mai de preţ şi te întrebi de ce strig? Trezeşte-te copile de nisip, îţi dăruiesc suflet de cuarţ făurit de inima mea, încă nestinsă de vânturile dorului! Te-aştept la statuia ce-şi plânge speranţa în fântâna dorinţelor, numai acolo oamenii sunt fără măşti, o mie de ochi nemişcaţi în o mie şi una de nopţi. Mă rog pentru picăturile de ploaie rătăcite pe dunele albastre, rămăşiţe uscate de mirodenie pământie ascund... 

Mihai Eminescu – Veronica Micle Dragoste şi transfigurare  1. Viena, 1872, primăvara… Când te-am văzut, Verena…  „Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. (…) Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din...