MIHAI EMINESCU
OMAGIU
Venit, în prea albul lumini din zăpadă,
Cu sufletul legat de sentimente
Şi-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă
Pe caldele nelinişti transparente
Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară,
În inima ascunsă-n poezie
Vibra melodios şi blând ca o vioară
Cânta realitatea-n fantezie…
Rostogolea, cu foc, strofele muzicale
Deschizând toate porţile iubirii
Printre clipe solemne, clipe ideale,
Cu o inteligenţă-a nemuririi.
……………………………..
Eşti stea în constelaţia albastră!
Ai prins istoria şi doina în grai străbun
Cu faima ta în conştiinţa...