Georgeta BOLEA

Române, veșnicia răului la tine s-a născut?

Române, dragul meu, trage-te de chică!
Veșnicia răului, la tine s-a născut?
Totul merge prost, din vlădică până în opincă
La tine române, tot anul este slut.

Un slut ce fură și ajunge om bogat,
Altul, pedepsit fără să aibă vină
Unul cu dosaru-n spate, tainic fabricat
Alții de păcate-s plini da’ nu-s în tortură;

Zvâcnindu-ți a ta inimă, la orice pas
Încercând, sărmana să-ți sară din bietul piept,
Ar dori și ea să-i pui măcar un bypass,
Tu nu-l ai, n-ai timp, ori sufletuș ți-i sterp.

Trăind și astăzi, tot printre păgâni și mărăcini
Ți-a rămas, române, nădejdea-n Dumnezeu
Și uiți de-a ta inimă, umblând printre străini,
Ea vre s-apună veșnic pe pământul tău.

Îți este și azi sufletul aproape mort
Care se zbate, încă, pe lângă Occident
Cu mireasma crinului pur și-a grâului copt
Se strecoară, dând de bine-n Parlament!

S-ajungi mare prin hoție și minciună
Din nou să te trezești nenorocit
Să îți îngropi, țara ta, în jale și tină,
Doar înainte de Hristos s-a pomenit.

Române, că-n ruina personală-ai decăzut
Oare veșnicia răului la tine s-a născut?