Teodor EPURE

A VENIT IARNA

De aseară,
a venit iarna
dinspre miază-noapte vântul,
fulgii coboară,
peste întreaga ţară,
ninge nervos
şi frumos,
parcă a binecuvântare.
Ninge parfumat,
cerul pare despicat,
ne lasă să cadă
lacrima albă
în care natura se scaldă
în clipele-i de extaz,
trupul pământului
pare nemişcat,
viaţa este viaţă
şi gândul curat.
Peste sat se revarsă
beteala spumoasă
în care sufletul-mi înfăşor
să-mi dea răgazul să dorm
în plapuma caldă şi pufoasă.
Ninge peste satul românesc,
peste acest altar de ţară,
altar de univers,
caut cerul dar el s-a pitit
sub nămetele fabulos clădit,
copacii îngenuncheaţi de omături
se tânguiesc amarnic,
scuturând nămeţii
ce se aştern năvalnic,
fulgii de nea au forţă
şi poftă
să se aşeze şi-n câmpia noastră
unde sub brazda nemiloasă,
grâul curat visează,
iar visul câmpului nemărginit
cu mult drag s-a împlinit.