Alin DAROI

Analiză

Mă văd de sus din nori
Cum hoinăresc pe straduțe murdare
Pline de pisici vagaboante,
Mă feresc de lătrături în rafale,
În plămâni cancerul își face loc
De la veșnica țigară aprinsă,
Încă o zi, încă o repriză
A unui hoinar fără noroc,
Narcotizat de gânduri
Bocancii mei măsoară asfaltul
În singurătatea plimbării mele
Revin ale trecutului frânturi,
Fără țintă fără direcție
Ochii mei privesc în gol
Doar sunetul pașilor mei
Răsuna cu un ecou domol
Văd societatea în culori
Tot mai închise zi de zi…
Și mă întreb, și mă întreb:
Mi-e bine-a fi sau a nu fi?