Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Ansamblul artistic ,,Hora” din Vlăsinești, la Festivalul Culturilor de pe Dunăre, în Germania

Primit pentru a fi publicat de la autori: Andrei Bouariu și Gheorghe Burac, 01 aug.2014.
Editor: Ion Istrate, 4 aug.2014.

 

Ansamblul artistic ,,Hora” din Vlăsinești

 la Festivalul Culturilor de pe Dunăre, în Germania

La invitația  Primăriei orașului  bavarez Ingolstadt și a Cercului românesc de prietenie din acest important centru economic și cultural al Germaniei, comuna Vlăsinești a avut deosebita  onoare să participe cu valorosul și renumitul ei ansamblu artistic Hora și cu un stand de produse tradiționale românești, specifice zonei, la Festivalul Anual al Culturilor de pe Dunăre, care a avut loc în zilele de 4 – 6 HoraValsi-3 [800x600]iulie a.c. în această mare și frumoasă țară europeană.

A fost a treia dovadă de generoasă prietenie din partea Cercului românesc din inima Bavariei (de această dată și-n calitate de gazdă), de care a beneficiat comuna noastră, demers inițiat și susținut de însăși președinta acestuia, tânăra prof. dr. Ramona Trufin, fiică a satului Vlăsinești, manager al Facultății de Inginerie a Universității Tehnice din Ingolstadt, în tandem cu D-na ing. Christina Lehmann, originară tot din România, soția D-lui Primar al orașului, vicepreședinta cercului.

De celelalte două ori anterioare, Cercul…, reprezentat de aceeași primă prietenă a românilor, a fost prezent nu tocmai de mult la Vlăsinești, cu daruri de Crăciun și Anul Nou  – 2013-2014 – , pentru toți copiii din grădiniță și școală.

Acum, ni s-a oferit, cumva, prilejul de a-i întoarce vizita…și, mai mult, de a participa cu ce avem mai bun la marele festival european al culturilor de pe Dunăre.

Iar răspunsul la atât de amabila invitație nu putea să și-l  asume decât D-l Primar, ing. Lucian Trufin, cel căruia i se datorează, în cea mai mare măsură, întreaga ascensiune a ansamblului artistic Hora, împreună cu care și D-lui era așteptat la Ingolstadt.

Consultându-se cu câțiva ”experți” în domeniu, a gândit programul grupului nostru artistic pentru reprezentația de pe scena festivalului, a supervizat, apoi, toate repetițiile, și-a ales doi însoțitori – consilieri și traducători (juristul Andrei Bouariu și prof. Andreea Trufin) și, după toate pregătirile, până în cele mai mici amănunte, miercuri, 2 iulie a.c. la ora 8 dimineața, două microbuze pline cu oameni și bagaje, au luat startul spre Germania.

A urmat un drum lung și obositor. 36 de ore a durat călătoria până la destinație. Acolo, oaspeții din Vlăsinești au fost întâmpinați de fosta lor consăteancă, Ramona, și de părintele ei, prof. Marcel Trufin, care le-au oferit o primire impresionantă și i-au condus, apoi, la hotelul unde le-a fost rezervată cazarea.

Era ziua de joi, 3 iulie, către seară. După câteva ore de reconfortare, vlăsineștenii au fost invitați la o cină prietenească, în sala de onoare a restaurantului ”Kronstadt”, al cărui patron era un român, pe nume Marius Ciocoi, localizat de mai mulți ani în Ingolstadt.

Aici, au avut loc întâlniri emoționante cu numeroși români din comunitatea orașului și cu  mulți membri ai cercului de prietenie, pe care vlăsineștenii i-au prins, la un moment dat, în horă, aceasta fiind prima lor reprezentație, răsplătită, la o oră destul de târzie, cu îndelungi aplauze și ovații. În grabă, s-au îndreptat, apoi, spre locul de cazare, pentru a diminua oboseala acumulată în ultimele aproape 40 de ore.

A doua zi, vineri, delegația noastră a avut un program foarte încărcat. Și-a început ziua cu o vizită la uzina de apă, mai precis, la unul din cele cinci puncte care asigură alimentarea cu apă a orașului Ingolstadt, o stație de pompare a apei potabile de foarte bună calitate, captată din pânza freatică de la peste 263 de m adâncime. Cel care i-a primit și li s-a adresat adorabililor vizitatori a fost chiar directorul stației, ing. Helmut Benegni, un român plecat din România în 1989.

De acolo, au fost invitați de către admirabila gazdă, Ramona Trufin, la Universitatea Tehnică din oraș, locul ei de muncă, unde au vizitat laboratoare, săli de curs, cabinete ale profesorilor și, mai important decât orice, li s-a prezentat un robot de simulare a accidentelor, un proiect de viitor, la care și Universitatea Tehnică din București este partener. Le-a vorbit  despre proiectul a  cărui principală țintă este construirea unei instalații prin ale cărei dotări se va ajunge la reducerea  totală a oricărui risc de accidente, tot o româncă, în persoana cercetătoarei Alexandra Tuca, beneficiara unei burse de studiu, câștigată prin concurs la această universitate.

Următorul popas al ambasadorilor vlăsineșteni a fost la Muzeul Armelor, unde le-au fost prezentate mijloacele de luptă din perioada interbelică până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, prilej cu care le-au fost evocate și efectele dezastruoase ale acestora în anii negri ai expansiunii naziste.

În cea de a doua parte a zilei, delegația noastră s-a ocupat de pregătirea standului pus la dispoziția României de către primăria orașului Ingolstadt, în cadrul Festivalului Culturilor. Alături de noi, au fost prezente și alte 12 țări, printre care: Italia, Croația, Turcia, China, Albania ș.a., ale căror drapele au fost arborate la locurile cele mai vizibile spre a le identifica mai ușor și a le semnala prezența.

Dintre produsele expuse de ai noștri, cele mai atractive și care au suscitat un interes deosebit din partea miilor de participanți la festival, au fost: covoarele țesute manual, ceramica de Marginea și de Botoșani, sculpturile în lemn, ouăle încondeiate, măștile de Văculești, produsele apicole de la Asociația Apicolă Botoșani, precum și produsele alimentare tradiționale: cozonac, țuică, dulcețuri, cașcaval, telemea, ș.a.

Cu aceste produse, comuna Vlăsinești a reușit să aducă un zâmbet pe fața românilor plecați de mult din țară, doriți de bunătățile de acasă și să atragă admirația și prețuirea tuturor celorlalți participanți la marele festival bavarez.

HoraVl-1 [800x600]    Iar pentru membrii ansamblului Hora, satisfacția a fost și mai mare, că au avut misiunea de a prezenta produsele purtând marca ”România” în Germania și că au putut, astfel, comunica cu atâta lume străină.

Seara s-a încheiat cu un spectacol inedit împărtășind bucuria germanilor, trăită cu toată intensitatea, în urma victoriei echipei naționale de fotbal în meciul cu echipa națională a Franței, la Campionatul Mondial din Brazilia.

Și după o noapte mai scurtă decât celelalte, a venit ziua cea mare, sâmbătă, când plini de emoție și nerăbdare, membrii Ansamblului Hora aveau să urce de două ori pe scena festivalului la care era anunțată prezența a peste 10.000 de spectatori, incluzând și o mare parte din comunitatea românească, a doua ca număr, după cea germană, din oraș.

Prima reprezentație a avut loc la ora 12.30. După primele acorduri, oamenii au început să se strângă în jurul scenei, să aplaude și să danseze. Printre aceștia, se aflau și mulți români.

Pe chipul lor se citea mulțumirea, încântarea, emoția, iar ochii unora se umplură de lacrimi. Ziua a continuat cu prezentarea produselor expuse la stand, întâlniri cu mulți români, degustări de mici și palincă, schimburi de suvenire, iar la ora 16.30, cu cea de a doua reprezentație.

În fața unui public și mai numeros, artiștii noștri au trăit, de această dată, și mai din plin, cu toată ființa lor, bucuria prietenească pe care și-o manifestau, cu atâta însuflețire, miile de oameni – germani și români – , care îi urmăreau și, răspunzând privirilor încurajatoare ale Domnului Primar, postat într-un loc ”strategic” printre spectatori, cătau să de-a și mai mult farmec fiecărei mișcări, reușind astfel să câștige total admirația marelui public prezent în splendida piață a orașului, pe toată durata spectacolului.

Seara s-a încheiat cu o și mai mare surpriză, invitația D-lui Primar al orașului Ingolstadt, Dr. Alfred  Lehmann, împreună cu soția D-Sale, românca Christina Lehmann, adresată D-lui Primar Lucian  Trufin și celorlalți oaspeți vlăsineșteni de a servi cina la un restaurant cu specific bavarez. Aceasta a fost ocazia cu care au fost oferite gazdelor diplome de mulțumire, câte un coș cu produse tradiționale românești  și cărțile de inspirație locală: ”Monografia comunei Vlăsinești”, volumele I și II și ”Lumini ce nu se sting”, semnate de prof. Gh. Burac și vol. ”Peste culmi”, semnat de prof. H. Holic, ambii autori din Vlăsinești.

La rândul lor, ai noștri au primit câte un produs tradițional cu stema orașului bavarez Ingolstadt și au avut parte de o seară frumoasă, într-un decor deosebit și de o companie remarcabilă.

Festivalul s-a încheiat la ora 23.00, în prezența celor mai importanți membri ai Cercului de prietenie, care, au dat o lecție de buni români și, în același timp, de distinși cetățeni europeni.

Singurul regret al vlăsineștenilor era că se apropia sfârșitul acelui minunat sejur, dar tot atât de repede s-au consolat cu gândul că se întorc acasă.

Până la plecare, însă, li s-a mai propus o vizită la Fabrica de Autoturisme ”Audi” și la sediul central al acesteia; le-a fost prezentată întreaga istorie a fabricii, din 1903 până astăzi, cu accente asupra anilor grei ai celor două războaie mondiale, când Germania a fost distrusă aproape în totalitate, dar și asupra potențialului ei regenerativ uimitor, care a dat chip apoi, nenumăratelor serii de produse de prestigiu, ce pot fi văzute în impresionanta expoziție a fabricii: mașini de epocă, mașini de cursă și, bineînțeles, modelele cele mai noi, cu prețuri de peste 170.000 de euro.

Și, chiar înainte de a-și lua rămas bun de la prea generoasele lor gazde, vlăsineștenii au mai primit o invitație, tot atât de cordială, din partea unui alt mare român, pe nume Doru Stoin (stabilit cu 36 de ani în urmă în Germania), despre care se vorbea că a fost sufletul  festivalului, acționând pe tot parcursul desfășurării lui, în tandem cu Ramona Trufin, creierul marii manifestări. El a dorit să se întrețină, cu această ocazie, cu românii care au ales să trăiască în țara lor, România, să le cunoască bucuriile și necazurile și să le orienteze aspirațiile către o calitate sporită a propriei existențe, după modele europene.

Cu gândul să și facă ceva pentru ca habitatul lor să se schimbe mai mult și mai repede în tot mai bine, și subjugați de dorul de casă, ”grupul românesc de vlăsineșteni” au încercat să-și imagineze un itinerar mai scurt la întoarcere. Dar n-au mai apucat să înțeleagă dacă aveau să ajungă mai repede în țară, pentru că D-l Primar i-a bucurat și mai mult, prin adaptarea itinerarului, la întoarcere, oferindu-le posibilitatea să viziteze centrul istoric al Vienei și să se încânte de splendoarea podurilor de peste Dunăre și de arhitectura deosebită a Budapestei.

Abia de-acolo, ai noștri au început să numere mai atent pietrele kilometrice de pe zona drumului spre casă…Și, când au trecut granița, au făcut un popas pe pământul lor românesc, au tras adânc, în piept, aer ”de-acasă” cu miros de cetină crudă de brad și mărar și au făcut semnul crucii, privind spre Cer și mimând un sărut. Iar D-l primar, tot atunci, a găsit oportun să rezume/recapituleze bogatul parcurs în spațiul european, care se apropia de linia de sosire…: ”onoranta invitație la prestigiosul Festival din Germania, pregătirile, drumul până la Ingolstadt, generoasa primire, …rămași în centrul atenției până la plecarea spre casă, frumoase amintiri; mulțumiri Ramonei Trufin, Primăriei orașului Ingolstadt și tuturor celorlalți care au contribuit la cea mai de succes deplasare de până acum a Ansamblului nostru artistic, Hora”.(…Un rezumat care era să fie dezvoltat la Vlăsinești)

Aceleași respectuoase și cu prisosință meritate felicitări, D-lui Primar Lucian Trufin, portdrapelul acestei memorabile prezențe vlăsineștene pe o atât de importantă coordonată culturală europeană.

HoraVl-2 [800x600] Horavl-4 [800x600] HoraVl-5 [800x600]

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania