Primit pentru publicare: 9 iulie 2016
Autor: Constantin ADAM, actor şi scriitor
Publicat: 10 iulie 2016
Editor: Ion ISTRATE

Arena cărţilor

Ovidiu Chelaru în zbuciumul interior al ,,Vocii inimii”

Vocea inimii, un volum de poezii apărut la Ed.Agata, Botoşani – 2016

Autorul cărţii de faţă ne arată încă odată, dacă mai era nevoie, că timpul creaţiei nu are vârstă. El se manifestă atunci când preaplinul inspiraţiei dă ghes. A 26-a carte intitulată ,,Vocea inimii” se vrea un corolar, un vârf în materializarea potenţialului literar – poetic al domniei sale. În cele 200 de pagini, adună 128 creaţii poetice şi nu numaidecât simple poezii, pentru că unele dintre ele sunt catrene, ori creaţii ocazionate de diferite evenimente, aniversări, onomastici, experienţe de viaţă, dedicaţii, etc.

Ajuns la vârsta senectuţii, Ovidiu Chelaru face o radiografie a societăţii şi a ambientului în care trăieşte, cu toate bucuriile şi tristeţile, ajunsurile şi neajunsurile, împlinirile şi neîmplinirile pe care le observă. Dragostea de ţară şi patriotismul, străbat ca un fir roşu întregul volum. Printr-o formulare romantică specifică unui bun observator, ne invită să pătrudem în universul său personal.

Mărturisesc că sunt plăcut surprins să găsesc ,,pescarul şef” de la Piscicola Botoşani, un artist al cărui demers liric este marcat de zbuciumul interior cu o suavitate nostalgică, dominat de teme precum caducitatea timpului, iubirea, fericirea, destinul, existenţialul, angoasa, etc. Toate acestea se desprind ca o chemare lăuntrică, ca o nevoie de identificare, de autodefinire, abordând tehnici diferite, cu rime forţate şi cuvinte rare, ce dau culoare în rondeluri, sonete, acrostihuri şi catrene, în formă cultă sau populară.

Luând ,,lecţii” de la marii înaintaşi, influenţa lor se simte în plasticitatea imginiilor şi în figurile de stil: fiind poezii eminesciene, alexandriene, topîrcieniene, coşbuciene, bacoviene, etc. Tema predilectă ramâne ,,dorul” sub variile lui forme: ardere şi speranţă, căutare şi chemare, prospecţiune şi suferinţă, dorul de părinţi, de copilărie, de şcoală, de casă, de ţinuturile româneşti înstrăinate, de strămoşi, cu trimiteri spre transcendent, spre metempsihoză, precepte religioase, chimia vieţii, impulsul firesc al perpetuării sau comportamente.

Sunt şi poezii cu filon liric circumscrise spiritului feminin: mamei, iubitei, soţiei; vieţii cu precădere îi închină o sumă importantă de creaţii izvorâte din sentimentul unor trăiri profunde şi al împlinirii mature, conferind vivacitate, eleganţă, dar şi un aer patriarhal de sorginte folclorică.

Ţine-o tot aşa meştere făurar! Frumoasă şi rodnică poate fi activitatea de pensionar închinată creaţiei!

Botoşani, iunie 2016
Constantin Adam
actor şi scriitor