31. Reţine că „legile împotriva convingerilor au la bază lipsa de convingeri” (Karl Marx); 32. Despotismul unui geniu este mai uşor de suportat decât acela al unui idiot (Karl Marx); 33. E bine de ştiut că „nici un om nu combate libertatea, el combate, cel mult, libertatea celorlalţi (Karl Marx); 34. Numai ce vezi poate fi simţit (avocatul lui John Travolta); 35. Orice formă de atac este de fapt o cerere că acela care te atacă are nevoie de ajutor (Oana Pellea); 36. Dacă ne înjurăm ţara înseamnă că ne înjurăm fiecare de mamă (Oana Pellea); 37. Învaţă... 

31. Reţine că „legile împotriva convingerilor au la bază lipsa de convingeri” (Karl Marx); 32. Despotismul unui geniu este mai uşor de suportat decât acela al unui idiot (Karl Marx); 33. E bine de ştiut că „nici un om nu combate libertatea, el combate, cel mult, libertatea celorlalţi (Karl Marx); 34. Numai ce vezi poate fi simţit (avocatul lui John Travolta); 35. Orice formă de atac este de fapt o cerere că acela care te atacă are nevoie de ajutor (Oana Pellea); 36. Dacă ne înjurăm ţara înseamnă că ne înjurăm fiecare de mamă (Oana Pellea); 37. Învaţă... 

De când gândurile au început să îţi fie picurate printre neuroni, ştii că eşti doar o apă curgătoare în întunericul profund, bezna fiindu-ţi singurul amic existent. Simţi şi observi în tot şi în toate că apa este tulbure, murdară, dar nu realizezi în profunzime acest lucru, nu vezi, fiindcă bezna îţi îngrădeşte vederea. Dar, de când o crâmpeie de lumină a străpuns pâcla din cubul tău, ai început să te vezi. O apă plină de particule de felurite forme dansează în văzul tău, sluţenia momentului te înspăimântă, iar la fund… o suprafaţă râncedă... 

De când gândurile au început să îţi fie picurate printre neuroni, ştii că eşti doar o apă curgătoare în întunericul profund, bezna fiindu-ţi singurul amic existent. Simţi şi observi în tot şi în toate că apa este tulbure, murdară, dar nu realizezi în profunzime acest lucru, nu vezi, fiindcă bezna îţi îngrădeşte vederea. Dar, de când o crâmpeie de lumină a străpuns pâcla din cubul tău, ai început să te vezi. O apă plină de particule de felurite forme dansează în văzul tău, sluţenia momentului te înspăimântă, iar la fund… o suprafaţă râncedă... 

Ce eşti tu când cu ochii tăi străvezii şi egoişti te  uiţi în sfintele cărţi şi citeşti nişte litere mici ce-ţi par mai mult furnici?  Armonia şi semantica literelor luate ca un întreg unitar, ţi se scurge prea  repede printre sinapsele blocate din ţeasta-ţi fragilă şi zâmbeşti anorexic ca  un naiv profesionist la multitudinea de cuvinte ce par a fi înşirate pentru a-ţi  pierde timpul prea puţin preţios. Când nici foaia nu-ţi mai este de folos, dai  uitării şi ultima speranţă a noastră. Ce îmbinare magică de litere timide te-ar  putea defini(i) pe tine,...