Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Revista LUCEAFĂRUL


ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...



LUCEAFĂRUL de seară


Luceafărul, formatul tipărit, în serie nouă


cârtițelor!… din fertilul lui Eminescu


Întoarcerea, la șfichi. Iazul Loești, locul cu muze eminesciene


Arena Revistelor. Revitalizare, la LUCEAFĂRUL


ZI ANIVERSARĂ – ION N. OPREA


viața, un vis


poem neborfotit de tristan strada. în orașul din sătuc


poem borfotit de tristan strada. atac la baionetă…


Șfichiuitorul, în ianuarie 2017: Pentru salvarea satului și valorilor tradiționale


variabila constantei


Protejat: Scrisoarea Prof. Univ. D-r Constantin Burac


Protejat: Prestigioasa revistă de cultură “Luceafărul” din Botoşani.


Protejat: Luceafărul (Bt) înspre Occident


Şfichiul zilei. Locul de joacă al copiilor din locuinţele sociale din Centrul Istoric al Botoşanilor


Dragos NICULESCU: multumiri revistei de cultura „Luceafarul”


Defige!


Florin T. Roman: mesaj insotitor la editorialul Cu durere şi dragoste despre artistul contemporan


Lucia Olaru Nenati: sub semnul Binelui, Frumosului si Adevarului


Mihai Ştirbu: să vă umpleţi potirul sufletului cu împliniri


Pop Stelu: SĂRBĂTORI PASCALE BINECUVÂNTATE DE LUMINĂ ȘI IUBIRE!


Vasile Fetescu: Cu prilejul Sărbătorilor Pascale


Teona Scopos: Colectivului redacaţional


Ion N Oprea> Sărbători fericite cu Sănătate, întru Mulți ani, Hristos a înviat!


E Săptămâna Patimilor şi e nevoie de iertare pentru ce am făcut şi ce nu am făcut şi a dăunat nouă


Scrisoare. Ion N. Oprea, Colegiului redacțional al Rev. Luceafărul


Mai multe articole din Luceafărul de seară →

Articole scrise de Cristina Maxim Bîgu

pe peronul gării îngenuncheau priviri

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU           te-am revăzut pe tine în fumul de țigară, păreai un tren pe șine în stația din gară. păreai fotografie la geamul unui tren, de muzică stafie pusă în versuri de versuri de catren. păreai c-ademenești priviri și chiar simțiri se pare-doar vrăjești să poată fi iubiri. păreai că mă privești în treacăt, peste șine, păreai... 

amic, necunoscutul

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU   . . . . scot cartea de sub pernă, sărut lumina lunii. apoi trimit semnale spre noaptea rece-a lunii. îmi e amic necunoscutul cules de printre stele ce-mi luminau trecutul. iar azi șoptesc cu ele… aleg din coșul plin cu fructe rotundul roșu,fin ce-mi pare să-mi sărute tabloul din perete.  

ți-ai hrănit poemul

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU   tu ți-ai hrănit poemul cu fructele de mare și mi-ai trimis blestemul lumesc urât pe care îl ține doar totemul. m-am ademenit cu tine, m-am ademenit cu timpul sever ce m-a făcut pe mine versului nerimat de la sfârșitul caietului cu rime.  

Cristina MAXIM BÎGU: Sindrofie

Revista Luceafărul
    se plimbă versurile-n cărți, dansează fără ritm în galerie și se prefac că nimeni nu le știe. se împletesc și se învârt în dans pe raftul meu din camera pustie doar pașii lor pot însufleți fără suspans fereastra!  

Mi-e dor de rima orașului vechi

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU   Mi-e dor de rima orașului vechi   mi-e dor să cânte iar vioara prin versul nou cu veche rimă, să geamă sunete-n surdină cum păsările-n curte vara. mi-e dor să cânte iarăși apa sub poduri rupte de furtună și să-mpletească o cunună ca stelele-n adâncuri noaptea. mi-e dor de mâna ta, Natură, să pipăi febra frunții mele, s-alungi durerea gândurilor... 

mi-e liniștea o șină de tramvai

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU     mi-e liniștea o șină de tramvai mi-e liniștea în mine o șină de tramvai; falsez într-o chemare de munte-ncremenită, tu cucerești fantome sub soarele acvestru, apoi te ascunzi în dune de aspirații. încătușezi speranțe în rădăcini de albe culori din orizonturi furate și-nghețate sub pixul negru de pe carte. mi-e sufletul în mine un strop de rouă... 

ÎN OMAGIU, MIHAI EMINESCU! Cristina MAXIM BÎGU: noaptea ta

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU noaptea ta  așez și-acuma pe harpa pleoapei tale  boabe de rouă ce rup coardele vechi  le-așez ușor și le stropesc cu vers  ca să renască iar în pragul nopții tale  acopăr geamul cu versul din refrenul depărtat  să nu pătrundă ochiul lunii în patul răsfățat  de cântecul de frunze de iarnă dintr-o carte  cu vechile coperte rupte de gheare înghețate  ... 

Cristina Maxim Bîgu: mi-ai spus

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU       mi-ai spus mi-ai spus că într-o oră fumurie te-ai rezemat de timpul meu dispus în rânduri mici pe foaie timpurie sub un creion purtat de ochiul meu străpuns de-adâncul nopții și de  glasul său. îmi e de-ajuns că haina mea pustie respiră greu și des pe corpul meu interior. nu am văzut amiaza de-ntuneric șivocea ei cuminte de pe coperta volumului... 

șopteam în culoare

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU   șopteam în culoare șopteam în culoare, respiram printr-un cântec în noaptea pe care o răsare poema cu pântec. prindeam ușor în  mână o pânză de păianjen ce alinta sub lună un cântec fără sprijin. ce șubredă-ncânntare și rară ,inodoră! îmi cânți din felinare durata ce-o adoră Noaptea. Cristina Bîgu Maxim  

Cristina MAXIM BÎGU: passe’

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU. . . . . passe’ zorile curg – seară. genele au miros de zâmbet, nările strâng armonios culorile vieții. ochii toți sorb parfumuri inodore – șarpe de culori – irosește somnul tău.   arbori de liniște cresc sub fruntea nopții. apleacă peste umărul tău umbra unui timp Present.  

Noapte fugară

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÎGU . . . .   Noapte fugară, de ce m-ai prins de mână? lasă-mi uitarea, ia-mă cu tine! du-mi ochii spre stele, vreau să lucesc și eu măcar în timpul tău. Sărută-mi obrajii,adâncește-mi privirea, înșeală-mi auzul, ademenește-mi simțirea, să fiu pentru tine parfumul sonor. Noapte înaltă, adună culorile toate strânge-le lacom în versul acesta. pune culoare... 

Cristina MAXIM BÂGU: Copile

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM BÂGU  Copile Copil bălai cu părul creț, Cu ochii mari de înger Tu ești cadoul meu de preț, Ai răscumpărat deplângeri. Cu chipul tău,tu ai spăla Obraji-mi plini de lacrimi Când viața mea s-a înclinat În valul plin de lacrimi.  

Te așteptam să vii

Revista Luceafărul
Cristina MAXIM         Te așteptam să vii Te așteptam să vii,iubite Te așteptam ca-ntr-un refren Cu șoapte dulci să verși știute Versuri dintr-un vechi refren. Și n-ai venit de nu știu unde, Dar te aștept ca orișicum Să te anunți cu mari cuvinte Cum știu că poți dar nu știu cum. Frumoase umbre iveau pereții Modestei case ce-o locuiesc În așteptarea unei... 

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5