Angelizarea conştiinţelor a condus la o foarte accesibilă şi, ca atare, colectivă ridicare a pietrei (Radu Călin Cristea);
Uneori intelectul încearcă să se afirme, debarasându-se de morală (www.adevarul.ro);
Mai importantă e călătoria, nu destinaţia (Damian Drăghici);
Supralicitatul „Noi muncim, nu gândim”, s-a transformat tot mai mult în „Noi comentăm, nu muncim” (Constantin Coroiu);
Dicţionarul e o carte plină de necunoscut (Livius Ciocârlie);
Trăim într-o ţară care înainte de a intra în zodia manelelor, s-a aflat şi se află în cea a comentariului (Constantin Coroiu);
Aş dori să fiu anarhist în domeniul esteticii, căci altfel te zbuciumi în zadar (George Bacovia);
Orice obiect atins şopteşte: lasă-mă-n pace! (George Bacovia);
A existat o „Declaraţie de Independenţă a Imaginaţiei şi a Drepturilor Omului la Propria Nebunie” (publicată la New York de Salvador Dali);
Dacă ei nu au timp pentru mine, nici eu nu am timp să merg la vot (Damian Drăghici);
A fi român nu e o naţionalitate, e o profesiune (Aristide Briand);
Jovialitatea impulsionează creativitatea, melancolia facilitează atenţia şi gândirea reflexivă, morocănoşii gândesc mai clar (Joe Forg);
Cred că a fost în mod insidios infiltrată în mentalitatea românească ideea că suntem excepţionali (Aurora Liiceanu);
Normalitatea ne obligă la un pat a lui Procust (Aurora Liiceanu);
Cine se adaptează la viaţă e un om inteligent (Aurora Liiceanu);
La noi, relaţia între individ şi divinitate nu a fost colectivă, ci de tipul „raport interpersonal” (Aurora Liiceanu);
Familia se ceartă cu şcoala aşa cum se ceartă politicienii cu poporul (Aurora Liiceanu);
Asistăm demult la declinul culturii vinovăţiei (Aurora Liiceanu);
Noi suntem un popor cu vocaţia eşecului şi cu vocaţia enigmelor (Aurora Liiceanu);
A adopta… „inducţia concretă a esenţialului” (Camil Petrescu);
Adversarul care îţi este o obsesie a devenit o parte din tine (Lucian Blaga);
Nu te pune cu proştii. S-ar putea să nu sesizeze diferenţa (Horaţiu Mălăele);
Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus, îţi trebuie unanimitate (Horaţiu Mălăele);
Teatrul este solar. Cinema-ul este selenar (Horaţiu Mălăele);
A fi… „injectat de literatură până dincolo de măduvă” (Gellu Naum);
Există o… „cangrenă puturoasă a poeziei” (Gellu Naum);
Visul este instrumentul principal pentru cunoaşterea cea mai demnă şi sigură a realităţii (Gerard de Nerval);
Menirea culturii este de a striga în faţa pericolului existenţial (Albert Camus);
Moartea este bunul cel mai bun dintre bunuri (Angelus Silesius);
Omul are două corpuri, cel elementar şi cel sideral (Paracelsus);
Toată istoria omenirii este în fapt o luptă între egoişti şi altruişti (Nicolae Busuioc);
Când marii noştri bărbaţi de stat se hotărăsc să facă democraţie, ei scot numaidecât o revistă şi un ziar (Tudor Arghezi);
Cuvântul dreptate nu are plural, nu există dreptăţi. Cuvântul nedreptate, în schimb, aproape că nu are singular. Nu există decât nedreptăţi (Arhiloh);
„Alt preţ vor avea mâine / pe aceeaşi tarabă: / kilogramul de funigei, / metrul pătrat de umbră, / o felie din mărul lui Newton, / cinci lucşi de speranţă..” (Constantin Ştefănescu);
A avea… „o ambarcaţiune cu pânze, făcută din papirus şi care să înainteze limpede pe o mare alcătuită din sunet şi culoare” (Nichita Danilov);
Viaţa noastră asta înseamnă: zbor. O trecere care luminează prin suferinţă (Nicolae Szekely);
Găurile negre generează locuri (Nicolae Szekely);
Păcatul originar este un virus primordial răspândit pe cale genetică de la Adam la urmaşii lui (Nicolae Szekely);
Nu asistăm azi la moartea poeziei ci la retragerea ei în propria-i semnificaţie (Nicolae Szekely);
Scrisul e o meserie plină de mister (Aura Christi);
Meseria scrisului… „ca o lepră divină” (Aura Christi);
Există … „utopii cutremurate” (Aura Christi);
Să fim ceea ce suntem în cea mai atroce
intimitate– zei (Aura Christi);
Scrisul e însă şi magie, o formă de invocaţie şi apoi de înglobare a unor elemente în sinele propriu
(Simona – Grazia Dima);
Există… „o umanitate prizonieră unui strâmt ring teluric” (Marius Tupan);