Blestemaţilor!

Sunteţi nişte gargaragii infatuaţi şi snobi,

ameninţându-ne dreptatea cu bulanul,

că vi se căşunează, – nici nu a trecut anul – ,

să vă măriţi averea, tot dându-vă în bobi.

Aiasta sunteţi, feţelor simandicoase!

v-aţi pus la uşăsfincşi zeloşi, şi-o droaie de-amploaiaţi

vă-nseamnă-n cronici zelul cu care tot furaţi,

să vă aşterneţi glorii pe drumuri de mătase.

Se-ntinde zvon zorit de-apocalipsă, fraţilor!

nevoile-omenirii sunt: bani, averi şi ,,sexuri”;

încerc eufemisme, dar nu găsesc prin dexuri,

să-nlocuiesc vorba de-ocară: ,,blestemaţilor!”