Primit pentru publicare: 13 dec.2015
Autor: Lucian MANOLE, redactor al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 14 dec.2015

CĂLĂTOR  PRIN  ANTICARIAT

„IRMOLOGHIONO – CATAVASIERUL”  LUI  NICOLAE  SEVEREANU

Această carte se bucură de respect din partea mea, în primul rând, fiindcă are 115 ani şi, în al doilea rând, fiindcă este una din cărţile pe care a învăţat bunicul meu din Popeşti (Vrancea) pe când era elev al Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti din Focşani. După cum citim pe copertă, cartea conţine „Catavasiile tuturor praznicilor de peste an cu axionele lor”. Este ediţia I, are ca autor pe Nicolae Severeanu, „Profesor de muzică vocală la liceu, Cântăreţ şi Dirigintel Corului Vocal al Sf. Episcopii Buzău” şi a fost realizată în 1900  la Tipografia Alessandru Georgescu, Calea Unirii 156 din Buzău. În anul următor, la 11 mai 1901,  conţinutul cărţii este aprobat, cu nr. 79, de către Sfântul Sinod. El a fost scris, după cum spune autorul în [4] „pentru a se unifica cântarea Catavasiilor aşa după cum se cântă de cântăreţii cei rutinaţi, intitulându-l „Irmologhiono-Catavasier”, care cuprinde catavasiile tuturor praznicilor (melodii proprii), cu axionele lor (după Părintele Macarie)”.

Consultând surse de specialitate am găsit următoarele explicaţii: irmologhion = „carte care cuprinde melodii bisericeşti (irmoase)” [1]; catavasier = „carte bisericească de cult, care cuprinde imnurile din rânduiala slujbelor de duminica, cântările Învierii pentru toate cele opt glasuri” [1 ]; axion = „imn de slavă în biserica ortodoxă”[DEX].

Precizează, încă, Nicolae Severeanu: „Cred că este de prisos a spune că melodiile, pe lângă că nu deviază de la originea lor, sunt cât se poate de uşoare, ferindu-mă, pe cât a fost posibil a întrebuinţa digorgone şi trigorgone, precum şi salturi prea mari, ceea ce face ca ele să poată fi cântate chiar de începători. Cadenţele sunt conduse cu multă îngrijire, iar melodiile pline de farmec, avânt în vedere ca toate cuvintele să-şi păstreze accentul. Cu alte cuvinte, n-am sacrificat limba, melodiei”.

Nicolae Severeanu s-a născut la 14 octombrie 1864 la Flămânzi (jud. Botoşani).            Cei care-i cunosc viaţa renumitului botoşănean spun că este moldovean „ca origine şi formaţie muzicală psaltică”, este bucureştean  „ca formaţie muzicală liniară sau occidentală” şi buzoian „prin activitatea didactică, ştiinţifică şi componistică”. Din [2] şi [3]  reţinem:

• „a învăţat la Mănăstirea Neamţ, în particular, cu monahul Damaschin”;
• „a  fost, apoi, elev al şcolii de psaltichie de la Neamţ, între anii 1878-1881, cu arhimandritul Veniamin Niţescu”;
• „ între 1878-1881, funcţionează şi ca psalt la Mănăstirea Neamţ”;
• „în 1881 este chemat la Mitropolia din Iaşi şi pus în funcţia de canonarh (citea psalmii, catismele şi canoanele);
• „la Iaşi, Dimitrie Suceveanu l-a luat sub ocrotirea sa ca să-l perfecţioneze în cântarea bisericească”;
• „în 1885, la sugestia mitropolitului Iosif Naniescu, vine la Bucureşti, funcţionând la mai multe biserici”;
• „cât a stat în Bucureşti şi-a  perfecţionat studiile muzicale la Conservator”;
• „absolvă Conservatorul în 1890 şi ocupă, prin concurs, postul de profesor de muzică la Gimnaziul din Turnu-Severin”;
• „în acelaşi an se transferă la Buzău unde, pe lângă profesor de muzică la Liceu, ocupă şi postul de protopsalt al Episcopiei de aici, timp de 30 de ani, între 1891-1922”;
• „între 1890 – 1894 va fi profesor de muzică la Seminarul din Buzău”;
• „între 1923-1931 va fi profesor la Şcoala de cântăreţi de aici”;
• „începând cu 1894 formează un cor la Catedrala Episcopiei Buzău”;
• „în 1899, împreună cu  Pană Brăneanu, înfiinţează Societatea Cântăreţilor Bisericeşti „Ioan Cucuzel” şi, în acelaşi timp, directorul revistei cu acelaşi nume”.

Nicolae Severeanu moare la Buzău, în ziua de 9 martie 1941.

Revenind la cartea în discuţie, pe a doua pagină, autorul ţine să precizeze că dedică această carte „Înalt Prea Sfinţiei Sale Domnului Domn Iosif Gheorghian, Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Exarch al Plaiurilor, Primat al României”. Reţinem din prefaţa semnată de autor: „Un Catavasier, care să uniformizeze cântările bisericeşti, lipseşte cu desăvârşire. Deşi Catavasiile se găsesc în Irmologhionul răposatului Anton Pann, ele nu se cântă nicăieri, cu toate că sunt scrise în gorgon (pe scurt, căci pe lângă că melodiile sunt cam lumeşti, uzează de prea multe salturi în privinţa intervalelor, ceea ce prezintă o mare dificultate în cântare. Cât priveşte Irmologhionul Păr[intelui] Macarie, nu corespunde deloc timpului, fiind scris pe argon (pe mare): el nu se mai cântă nici pe la Mănăstiri.

Se mai găsesc Catavasii şi de alţi autori, dar nu complecte. Din cauza acestei lipse, cântăreţii sunt nevoiţi a cânta Catavasiile în mod practic, aşa că ele fiind păstrate din gură în gură, au deviat, din care cauză cântările diferă de la o biserică la alta”.

BIBLIOGRAFIE:
[1] Forum creştin (www.crestinortodox.ro);
[2] „Protopsalţi şi psalţi români: Nicolae Severeanu”, https://psaltiicatedraleipatriarhale.com;
[3] Ioan Rotundu, „144 de ani de la naşterea eminentului compozitor şi publicist Nicolae  Severeanu, „Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, 15 octombrie 2008;
[4] Nicolae Severeanu, „Irmologhiono-Catavasier”, Buzău, 1900.