Corespondenţa care face istorie: ALEXANDRU D. FALIBOGA – EUGEN D. NECULAU (IV)
17 noiembrie 1963
Autor, Ionel Bejenaru

,,Mult stimate bădie Eugen!
Să nu-ţi închipui o clipă măcar c-am fost bolnav, rea voinţă, ori, că-n această lungă tăcere nu te-am evocat în mintea, sufletul şi inima mea, de zeci de ori poate, în unele împrejurări unde a putut să vie vorba şi de mata, mult bunul şi dragul meu, bădie Eugen! Dar pe deasupra tuturor, crede-mă, c-am fost poate şi extrem de ocupat, ocupaţie care creşte, observ, la această vârstă, parcă invers proporţional cu apropierea funii la par!…, da, stimate bădiţă!
Dacă invers mai aminteşti, când ţi-am dat acea telegramă, cât pe ce eram să cad la Iaşi, dar, intervenind apoi necazuri şi alte împrejurări locale, am rămas pe loc, în aşteptarea altor ocazii mai potrivite… Încât, de această dată, de pildă, ca să-ţi destăinuiesc chiar dela început, ţin să te anunţ, bune frate şi bădie că, între 2 şi 8 decembrie a.c. (luni 2 – dum. 8, săptămâna a treia), musai voi sosi în marile Iaşi al culturii şi atunci sper, în vreo oră, două, de destindere, să putem perigrina împreună pe meleagurile Iaşului de-odinioară, dacă toamna asta…, soră cu toate toamnele lui Sadoveanu din ,,Neamul Şoimăreştilor’’ şi ,,Nicoară Potcoavă’’, îşi va mai prelungi trena-i din pajişti, de-un auriu-ruginiu, până întru-nceputurile şi primei luni de iarnă… Şi numai cu prilejul unui astfel de drum, mai nădăjduiesc să-mi uiţi marea şi neiertata mea tăcere, pentru întârziatul răspuns scrisorilor matale, pe care le păstrez într-un special plic al matale… Şi tot numai atunci, de pildă, vei lua act, scumpe bădie, că-chiar dacă n-am răspuns, adesea în drumurile mele prin împrejurimile raionului, purtam la mine şi scrisorile matale şi astfel am dat de 2 fotografii ale bătrânului Ionescu, pe care am să ţi le duc la Iaşi, însă în ambele tabloaşe îi cu întreaga familie şi-n unul şi-n altul, el ocupă marginea. Deci, te previn din timp, ia-ţi toate măsurile, poate poţi prinde un fotograf abil, care să ţi-l ,,decupeze’’ pe clişeu, din sânul familiei, pentru că familia de la care am obţinut aceste fotografii m-a rugat, condiţional, să i le aduc îndărăt. Al doilea fapt pe care îl discern din una din scrisorile matale şi care spui că te vor interesa, – o altă acţiune a mea de pe frontul războiului din 1917: e vorba de acea fraternizare pe care am trăit-o, cu soldaţii fronturilor, de la Ostra, din Bucovina…, – mă ierţi dacă nu-ţi pot comunica mai pe larg în cadrul unei simple scrisori… Şi rămâne să definitivăm şi problema asta, la întâlnirea noastră de la Iaşi… În sfârşit, o a treia problemă pe care o desprind din scrisorile matale, – problema foarte gingaşă a acelor dulapuri de bibliotecă… Repet că lucrul în sine e extrem de gingaş şi delicat; eu cred că-i mai bine întâi să ni împărtăşim cum s-au petrecut faptele, ,,în patru ochi’’, – de unde, cu cine şi cum de-au ajuns acolo unde spui mata c-ar fi?… Câştigul în chestia asta nu-l văd decât în folosirea prudenţei şi dăm de oameni de treabă, la ţintă!… În sfârşit, în mare, printre îndeletnicirile mele, mai zilnice aproape, pe aici, îngădui-mi, stimate bădie Eugen, să-ţi mai împărtăşesc că-nsăil şi pun la punct, pentru cel mai târziu în vară, lucrarea: ,,Cum am constituit Comitetele de Soldaţi’’, – (oare nu-i prea lung titlul? Oare să-i dau o altă denumire? Oare să-l înjgheb sub vreun ,,Jurnal memorialistic’’? Sau să le concept în vreun alt soi de lucrare publicistică sau literară?… Îţi mulţumesc drept că nu mă pricept cum să fac!). Rămâne să ne consultăm şi aici!
Deocamdată, materialul de ajutor şi pentru paralelă îl colectez în fişe, după care le triez la plicurile respective, şi-n urmă le alinii la capitolul în drept. Socot că la Iaşi îmi vei împărtăşi poate şi din metoda matale de lucru. Şi tare te rog, ai grijă din vreme, dacă te poţi sustrage un minut de la treburile matale, care-s şi mai importante, – aş vrea să tragi cu ochiul prin rafturile unei biblioteci mari, – ce lucrări aş mai putea să consult, – în sprijinul lucrării mele şi-n special, dacă găsesc acea ,,Istoria războiului nostru din 1916-1918’’, de Kiriţescu?… Sau orice lucrare, dragă bădiţă Neculau, îţi cade în mână, prin vreo anticvărie ceva – reţini-mi-o până vin eu!… Şi la Iaşi, ne vom întreţine un pic şi pe marginea acestui subiect! Rog două rânduri, dacă în acea săptămână te găsesc în Iaşi!
În cele din urmă, bădiţul meu drag, săptămâna asta care începe – de luni 18 noiem. a.c. – până la 24 c., – e acea săptămână sortită Carnetului de Partid, – (la 6 noiem. a.c. am împlinit stagiul de Candidat) – şi cum ridic Carnetul…, îmi voi face şi toate pregătirile pentru Iaşi. Până nu obţin ,,Carnetul membrului de Partid’’, care-i simbolul întregii mele lupte – atât a celei în ilegalitate, cât şi a celei de după 23 August 1944 – 30 Decembrie 1947, la căderea monarhiei şi naşterea R.P.R., pân nu obţin, repet, acest ,,Carnet’’, nu mă mişc nicăieri din satu-mi natal… În ajunul plecării la Iaşi, îţi voi da o telegramă, iubite bădie. Până atunci, cu respectuoase sărutări de mână bunei matale soţii, Domniţei Anicuţa, toate cele cuvenite copiilor, iar pe mata te îmbrăţişez, al matale Al. D. Faliboga, înv. pens.’’
Şi acest nou segment epistolar Al. D. Faliboga – Eugen D. Neculau face dovada dialogului fructuos al celor doi protagonişti, stă la temelia frumoasei lor amiciţii.