Corespondenţa care face istorie: Alexandru D. Faliboga – Eugen D. Neculau (V)
Joi, 9 apr. 1964 – Vlăsineşti
Autor, Ionel Bejenaru ,,Stimate şi bunule bădie Eugen!/

Nu mă-ndoiesc că-mi vei ierta aşa de lungă tăcere! La revederea noastră care va avea poate loc, imediat după Paşti…, măcar vreo zi, două, prin Iaşi, îţi voi povesti – vorba românului – , de-a fira-n păr… – şi toate necazurile mele de pe-aici, din toamna trecută şi iarna din care am ieşit în sfârşit, ca să vezi, scumpe bădie, că nu v-am uitat pe nimeni din ieşenii de pe meleagurile noastre, în Iaşul acela al culturii, dar şi cu lupta pentru recuceriria, din nou, a Carnetului de Partid, cu boala mea de măsele, cu necazurile mele din cauza multor lipsuri încă (– ca, de pildă…, am năcăjit şi iarna asta numai cu-n singur foc pe zi… şi alte mărunţişuri comune (menaj singur…), şi când poate, singurile-mi ceasuri tihnite îmi mai erau acele de pe lângă însemnările şi ,,Jurnalul’’ meu…, iată, în două cuvinte ce m-a reţinut, scumpe bădie Eugen şi de la orice corespondenţă cu bunii şi marii mei prieteni dela Iaşi!)… Ori, cum în ceasul de faţă, s-au ivit şi două mari împrejurări să stau un pic de vorbă – măcar prin slovă, cu mata, s-au ivit aici două fapte, repet, – unul care te va bucura poate, iubite bădie, dar în mai multă măsură cred că te va mâhni al doilea, – iată împrejurarea care mă face să las totul la o parte şi să-ţi trimit această recomandată spre a lua şi cele mai urgente măsuri posibile absolut stricte şi fără amânare, în interesul matale personal în cazul de faţă!
– Primul fapt, stimate frate şi bădie – după ce-am depistat, la distanţă, dulapurile matale de bibliotecă, am lăsat ca înseşi împrejurările să-i facă să renunţe la ele. Şi azi, ele sunt libere să le ridici de urgenţă, dacă ţi-i posibil, – pentru a nu le lăsa să se răzgândească din nou, pentru vreo altă – le nevoie… În chestia acestei urgenţe, propun: este neapărat să faci un drum până la Săveni şi dacă nu-ţi va fi posibil să le iei la Iaşi, atunci – cel puţin, ia-le până în Ungureni şi le dai în păstrare la vreo rubedenie ceva şi-n extremis…, ţi le primesc – pentru moment, – la mine, la Vlăsineşti, (numai să le vedem scăpate de-acolo) şi, când s-or limpezi lucrurile şi-i avea posibilitatea să le ridici, le vei lua… Atât în această problemă!
Al doilea fapt, mai grav după mine: punându-se, la Săveni, bazele unui Muzeu Raional, cu care prilej am fost şi eu ales printre fondatorii lui şi-n această împrejurare dând o raită (cu grupul celor 2-3 fondatori mai de bază), pela muzeele din Botoşani, Dorohoi şi Suceava, în interes de iniţiere şi de achiziţionare chiar de materiale pentru noul Muzeu, oprindu-ne şi-n Dorohoi, spun, am cătat să facem o vizită din respect şi recunoştinţă folcloristul Moldovei noastre nordice, Prof. D. Furtună (mult bădie nostru Mitru Furtună!), – dar…, n-am mai avut cu cine vorbi!… Era în pat, galben, cu vinile străvezii acu…, – abia ne-a mai recunoscut…, – se stinge încetul cu-ncetul…şi nu ştiu de nu-l vom pierde peste câteva săptămâni sau vreo lună-două!… Fă toate chipurile, scumpe frate, – în special în acest caz, – cu prilejul sosirii matale după dulapurile de bibliotecă, aflate încă la Biblioteca Raională Săveni, fă un drum, repet, şi la bunul nostru, bădia Mitru Furtună, la Dorohoi!
Poate-i groaznic să-ţi destăinuiesc şi nici nu ştiu dacă, în trecutele matale rari întâlniri, – obişnuite, anual, în trecerea prin Dorohoi şi pela bădia Mitru Furtună, – nu ştiu, repet, dacă,… printre frânturile de discuţii…, – ce-o să se facă cu toate acele ce rămân: documente, manuscrise şi cărţi vechi, – de pe urmele ultimuluo cărturar şi folclorist ce-l mai are Dorohoiul?!…
Căci mata, scumpe bădie, ieşti poate cel mai indicat, după mine, pentru tot ce este acolo încă, pentru cultura poporului nostru! Îngădui-mi dar, să fac o propunere şi-n cazul grav de faţă: fă tot posibilul şi pentru un drum la Dorohoi şi după ce te informezi de toată situaţia dela faţa locului, la întoarcerea la Iaşi, iei urgent legătura şi cu Mărgeluş (n.n. fiul lui Dumitru Furtună) care, acu, s-a mutat în propria lui locuinţă, – mi-a scris, – din str. Palat, nr. 67, ap. 1, – Iaşi, – şi te consultă – , stimate şi iubite bădie, cu el, să vezi ce-i de făcut în împrejurarea unei fatalităţi – sau poate chiar mai înainte de a se petrece un deznodământ fatal, – pentru că eu am bănuiala…, că se stă la pândă de alţii care ar vrea să puie mâna pe tot ce-i acolo… Şi s-ar petrece totul,… aidoma, cum s-a petrecut fireşte, în mai mare, şi la bătrânul Moş Kirileanu, dela Piatra Neamţ!
Şi după toate aceste investigaţii ce le vei face la Dorohoi, apoi la Iaşi cu Mărgeluş, te-aş ruga de vreo două-trei rânduri şi mie… Să-L… vezi, iubite bădie, la această oră, nu ştiu dacă mai ai cu cine vorbi!… Duia Natty e disperată, caşi toţi ai casei!… Din marea-mi durere în care L-am găsit însfârşit, mai multe nu-ţi pot mărturisi, bunul meu frate şi bădie! Dă-mi în cele din urmă chiar telegramă dacă vii la Săveni… Duminică c. sunt la o Conferinţă a lui Augustin Pop, la Botoşani, care vorbeşte despre Eminescu, iar de Luni, Marţi, înainte sunt din nou acasă, la Vlăsineşti – aşteptându-te… Cu respectuoase sărutări de mână bunei matale, duduia Anicuţa iar pe mata te îmbrăţişez, Al. D. Faliboga.’’
Acest nou episod al corespondenţei Al. D. Faliboga – Eugen D. Neculau reliefează, printre altele, preliminariile organizării Muzeului Raional Săveni, tatonările în cauză, starea de sănătate precară a folcloristului Dumitru Furtună, îngrijorarea bunilor săi prieteni vis-a-vis de aceasta.