Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

„Crochiuri în alabastru”, in memoriam George Manovici

Constantinovici,CatalinaPrimit pentru publicare: 28 aug.2016
Autor: Prof. D-r Cătălina CONSTANTINOVICI
Publicat: 28 aug. 2016
Redactor: Cezara ROMAN
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

„Crochiuri în alabastru”

– in memoriam George Manovici –


 

Timpul trece, dar amintirile frumoase rămân în sufletul nostru ca niște smaralde prețioase. Așa îmi amintesc eu vocea domnului George Manovici[1] de la un anumit post de radio, unde prezenta concerte simfonice. Din păcate, nu mi-a fost profesor și drumurile noastre nu s-au intersectat. L-am prețuit pentru seriozitatea cu care „trata” muzica, pentru cărțile sale – pe care le-am citit cu drag, pentru generozitatea sa dincolo de cele lumești. Pe vremea când încă mai exista o secție de artă a Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”, găzduită cu pasiune de doamna bibliotecară Viorica Vatamanu, familia sa a donat o colecție valoroasă de cărți de muzică, aproximativ 300 de volume, dar și casete audio cu muzică clasică[2]. În acel lăcaș, aceste volume erau așezate în drumul către pianină, într-un dulap special pe al cărui raft se afla și fotografia muzicianului George Manovici.

Astăzi, 28 august 2016, se împlinesc 11 ani de când domnul profesor nu mai este printre noi. Poate că a sosit momentul unor „Reflecții pentru Timpul meu”. Așa se numește volumul său publicat la Editura Geea în anul 1998, și prefațat de muzicologul Grigore Constantinescu[3]: „Nici talentul de condeier, nici iubirea de muzician nu i-au lipsit”[4]. Înainte de orice „reflecții”, George Manovici ne împărtășea gândurile sale în Motto: „Fiecare viață are tempourile ei: andante sau moderato, allegro sau prestissimo, toate capătă la un moment dat, nuanțele cele mai potrivite și primejdiile cele mai motivate…”[5]. Apoi, cugetările sale se răspândeau, cuprinzând diferite domenii. Astăzi, doar muzica ne va fi alături[6]:

„Marii dirijori? Demiurgii care fac să danseze curcubeele și să ningă apusurile…”

„Oamenii iubesc, mai întâi, melodiile triste și mai apoi, pe cele vesele, pentru simplul motiv, că nimeni nu s-a născut… râzând!”

«Dacă Shakespeare ar fi avut mătasea nocturnelor chopiniene și Beethoven, hibrida aliterație a ”Bolero-ului” de Ravel, ar fi un lux perturbatoriu să ne mai apropiem de veșnicia miracolelor…»

„LIPATTI? Un liric celest, ce l-a întâlnit pe Dumnezeu, când El n-a mai avut timp să-i asculte și… glasul degetelor.”

«ENESCU? O ”Poemă” dăltuită în arborele originar și rumoarea Universalității în crescendo-urile ce vor veni.»

„BACH – Sunete de orgă scufundate în catedralele Dumnezeirii.”

„MOZART – Stăpânul zeilor și al divinităților celeste, veșnicul adolescent, planând cu aripi de vultur, deasupra primejdiilor pământului și al durerilor lor disprețuite.”

„BEETHOVEN – Dârzenia durerii și profeția melancoliilor devastatoare…”

Pasionat de poezie, George Manovici și-a adunat creațiile, publicându-le, în anul 2001, în volumul intitulat „Polisemii cromatice”. Sfârșitul acestui august ne conturează „crochiuri în alabastru”, din care se întrevăd „toamnele resemnate” ale autorului.

Toamne resemnate

Când prin amurguri resemnate
Toamna cade răstignită,
Legaţi suntem de-aceleaşi taine
Şi de năvodul vrajbei ce cuprinde
Tăcerile din ziduri.
Ţâşnite din nesfârşitele expresii
Cuvintele mor fără obstacol,
Reconstituind minunăţia
Orgoliilor de umbre,
Când toamna deapănă arpegii
Şi proiectează
Alte gâfâieli de frunze
Prin suflete divine,
Resemnate
Şi-n rezonanţa
Altor clavecine…
(George Manovici – Permanenţe trecătoare)[7]

Note:


[1] http://www.luceafarul.net/scriitori-botosaneni-manovici-george
[2] https://www.youtube.com/watch?v=eK_oHmbJ18Q
[3] Prof. univ. dr. HC Grigore Constantinescu, muzicolog, cunoscut critic muzical, atașat de Botoșaniul enescian, care formează și promovează tinerii muzicologi, susținător al volumului „Botoșani, oraș al muzicii europene”, editat de Asociația culturală Vis de Artist la ARTES Iași, la care a contribuit în fiecare an (2014, 2015, 2016).
[4] Manovici, George, Reflecții pentru Timpul meu. Interviuri, cronici, între timp (vol. II), Editura Geea, Botoșani, 1998, p. 6.
[5] Ibidem, p. 7.
[6] Ibidem, pp. 8-27.
[7] http://www.jurnalulliterar.ro/articole/Poezie/Toamne-resemnate/711/45.



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5