Primit pentru publicare: 22 oct. 2016
CRONICA  de  MARIN  IFRIM
Publicat: 23 oct. 2016
Redactor ediție: Georgică MANOLE
Editor: Ion ISTRATE

CRONICA  de  MARIN  IFRIM

Un poet al nostalgiilor educate

    Experienţa lirică a lui Dan Manolescu se întinde pe parcursul a peste patru decenii. În paralel cu activitatea didactică acesta a avut onorabile prestaţii publicistice şi editoriale constante. Este singurul autor buzoian care a avut onoarea să fie primit, de mai multe ori , în casa marelui poet Nichita Stănescu.  În anturajul acestuia. Versurile lui Dan Manolescu, uşor elegiace, au ceva din sentimentalismul poeţilor rafinaţi, chiar şi cuvintele sale, luate separat, ducând cititorul cu gândul la parfumuri rare şi scumpe: “Flori de liliac, parfum de tei,/iubirile mele sunt ca nişte femei trecute/prin paturi de tristeţi. Dulcegării amare,/când toamnele sunt numai despărţiri”. Întregul volum are acelaşi timbru vocal, versurile par şoptite, au o discreţie vecină cu inefabilul, redând ceva din anatomia cerebrală a poetului, din subtilitatea unei fiinţe în preajma căreia cititorul simte starea de relaxare, de tonificare prin cuvinte. În poemele lui Dan Manolescu te simţi confortabil şi adăpostit sufleteşte. (Aceste puține cuvinte le-am scris drept prefață la viitoarea carte a lui Dan Manolescu, onorat de invitația sa, după o ceartă nesemnificativă de vreo 10 ani. În prezent, Dan Manolescu nu se simte deloc bine. E bolnav. Am decis să public acest text după ce el m-a sunat și mi-a cerut numărul de telefon al poetului Nicolae Pogonaru, un alt scriitor buzoian de suflet. Mă rog pentru sănătatea prietenului Dan Manolescu, căci, de propria mea sănătate au grijă griveii veștedei și veșnicei culturi de seră. Dumnezeu să-l ocrotească).