CINE EȘTI TU?
Printre salcâmii îmbrăcați în flori ca-n vis,
Ale căror parfum peste tot s-a întins,
Se-ntorc pașii mei cu-aceeași mirare,
Spre tine, într-o zi de sărbătătoare.
Cine ești tu? sunt încă multe de spus,
Și toate într-un mănunchi aici le-am strâns.
Ani,fapte, gânduri,clipe, orice șoaptă,
Adunate strâns toate laolaltă.
Fiecare gest-n parte e nesfârșit,
Strâns undeva între suflet și inimă,
Și un ocean de iubire ți-am zidit,
Când am primit cu drag a ta lumină.
Ești flacăra arzândă a sufletelor
Care au pășit cu drag treptele tale.
Și-ți poartă iubirea-n fântâna faptelor,
Care împletite curg-n unde de ape.
Ești rugul speranțelor de iubire,
Care arde-n mine din copilărie.
Ești fluviul cu valuri de vânt rătăcit,
Ești apa pe  malul căreia m-am zidit.
Tinerii cu privirea mereu senină,
Sorb nectarul îmbietor al științei,
Pe care-l dăruiești cu multă căldură,
Celor ce poartă viitorul conștiinței.
Când mă pregăteam cu nostalgie de zbor,
Tu erai aripă de veghe și dor,
Când erai somnul ce naște fantasme,
Zilele-mi deveneau tot mai luminoase. 
Aici am trăit bucurii și împliniri ,
Și anii au trecut ca un parfum de tei,
Vor rămâne salcămii tremurători,
Cănd soarele se va ascunde după nori.