POEZII, Paul Mircea IORDACHE
Ceva era tulburător în zare,
Şi ochii vii ai ciutei stau ţintiţi,
Din văi răzbat noi urlete de fiare,
Iar nările-i ţâşnesc aburi fierbinţi.
În toamna asta nu avuse parte
De cerbul ei măreţ, imperial,
Pădurea-şi dezbrăca frunzele toate ,
Lăsând-o şi mai singură pe deal.
Iar ochii ei erau o noapte-adâncă,
În care se-oglindea ceru-nstelat
Şi ea chema mereu, încă şi încă,
Doar poate auzi-va cel chemat.
Ştia că-n vale se trezeşte moartea,
Din somn de peste zi, şi-o va căta,
Dar ea continuă să-şi cheme partea,
Sperând că zeii o vor...