Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 4 » 2012

Eşti aici » prima pagină » Diverse

Centenarul unei medalii

Revista Luceafărul
CENTENARUL UNEI MEDALII  de Mihai C.V.Cornaci, Botoşani              Membru activ al Societăţii        Numismatice Române      La 28 septembrie 20091, se împlineşte un secol de la editarea celei de-a doua medalii, dedicată lui Mihai Eminescu Dacă prima2 medalie a fost realizată chiar în anul morţii sale, cea pe care urmează să o prezentăm a fost editată în 1909 la trecerea a doua decenii de la moartea Poetului. De menţionat că, exceptând un singur caz3 următoarele medalii ce i-au fost închinate au fost bătute cu prilejul comemorărilor succesive ale morţii... 

Cazanul de ţuică, vinovat de încălzirea globală…

Revista Luceafărul
Chimia românească, chiar dacă nu a vânat niciodată un Premiu Nobel, a avut, totuşi, unele realizări. Ar fi mare păcat să o reducem la chipul tâmp al Elenei Ceauşescu, exponentul ei emblematic. În schimb, alchimia noastră e pe nicăieri. Românul nu şi-a bătut niciodată capul să facă aur din resturi menajere. Ştia că e zadarnic. Chiar dacă ar fi reuşit, nu era chip să-l păstreze. Că veneau imediat după el turcii, ruşii, tătarii. Alchimia carpato-dunăreană s-a oprit la zeama de ţuică. Cazanul de fiert prune este cea mai sofisticată maşină cu abur zămislită de... 

Poezii

Revista Luceafărul
Teodor Jacotă BALADĂ DIN OBOR   Plângea o capră albă în obor în bărbie rumegând blesteme era tânără și-i era dor cineva pe nume să o cheme   Mulți se-ndoiesc de-a mea pudoare cică-ar fi puțin exagerat fiindcă straiele îmi sunt sumare altele nu sunt de cumpărat   Zi de zi mă scol de dimineață iau dejunul și merg în obor chiar dacă mi-i frig la poponeață iată! să fii capră nu-i ușor   Nu am țap de multe luni de zile și-a trecut sezon după sezon am trăit cu doctori și pastile fără Nicolae sau Ion Vreau stăpân, cum are fiecare vreau un țap... 

Pe urmele lui Eminescu (III)

Revista Luceafărul
  SATUL IPOTEŞTI   Ipoteştii – „cotuna mea natală” – cum o numeşte Eminescu, este un sat situat la 8 km de municipiul Botoşani, cu un un număr redus de locuitori, astăzi centru de comună care poartă numele lui Mihai Eminescu. Aici la Ipoteşti, la 30 iulie 1847, Gh. Eminovici cumpără pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moşia Ipoteşti de la Eufrosina Petrino, moşie cu 330 de fălci de pământ. Moşia va aparţine familiei Eminovici până în anul 1878, an când va fi vândută. Aici, pe moşia cumpărată, la intersecţia a două drumuri... 

Sensuri ale noţiunii de “topos” în lirica eminesciană

Revista Luceafărul
Privite din „unghi cosmic” (E. Simion),19 topos-urile poetice eminesciene reprezintă imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii. În felul acesta ele amintesc de unitatea cosmică, pierdută într-un timp imemorial „pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă, / Pe când totul era lipsă de viaţă şi de voinţă, / Când nu se-ascundea nimic, deşi tot era ascuns…/ Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns”, când „umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, / Şi în sine împăcată stăpânea... 

Drept de autor © 2009 - 2012 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.

Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.