DOR  DE  MUNTE  ȘI  PRIETENI

Mi-i dor de munți în alb cu verde stins la poale  –
Mi-i dor de jar în sobă și fum suit la cer  –
Mi-i dor,lângă prieteni,s-ascult iar ”leru-i ler”…
Și sărmăluțe calde să forfotească-n oale.

Pe plită , vinul fiert ,înmiresmat și bun ,
Cu multă scorțișoară să-ndemne să ciocnim  –
Cu drag,unii pe alții , în ochi să ne privim ,
Uniți , ca altă dată , în seară de Ajun .

Să-mpodobim toți bradul , simțindu-ne copii  –
Să ne urăm , pe rând,noroc și sănătate ,
Putere să răzbim printre necazuri toate ,
Fiind în suflet tineri și cu speranțe vii .

Mi-i dor de oameni buni , de zâmbet și de glume  –
Mi-i dor să n-avem griji , doar sănătoși să fim ,
Să râdem,să mâncăm,să bem și să vorbim ,
Prieteni buni de-o viață,cum nu mai sunt în lume .

Frumoase zile-au fost … și poate vor mai fi …
Acum…aștept Crăciunul … să vină și să plece …
Îmi tot repet în minte că totul trece , trece …
Doar timpul și destinul știu cum vom mai trăi .

Oricât aș încerca să aflu-n toate rost ,
Tot simt un dor de  munte și de prieteni buni  –
Fă , DOAMNE , un miracol ,pe toți să ne aduni
Și sănătoși și veseli cum mai demult am fost .

Găseam prilej de bine și-n buzunare goale ,
Ne bucuram ades să mergem toți la munte …
Mă rog la DUMNEZEU ca ruga să-mi asculte …
Mi-i dor de munți în alb cu verde stins la poale .