Dorina RODU

Întoarcerea la rădăcini

Vremea a-nceput să simtă
Sufletu-mi plângând mut
Cu lacrimi curgând acut…
Și-a sfârșit inundând întregul cătun.

Din lut m-am născut,
În lut întorsu-m-am iar,
Să-mi caut străbunii
Care mi-au dat al vieții jar.

Rădăcinile-mi caut în adâncul pădurii
Unde Zamolxe a pus credința lumii,
A dat suflul codrilor
Și strălucirea apelor.

Pe crestele Carpaților
Găsit-am sufletul dacilor
Și zidul puterii, păzit de lupii cenușii,
Izgonind sălbatic intrușii.