Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

ECOURI ALE BĂTĂILOR INIMII MELE – I-II

Florin T. OMAN

 

 

 

 

ECOURI ALE BĂTĂILOR INIMII MELE  –  I-II

Oricât de frumoase ar fi poeziile sfinţilor din închisorile comuniste (Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Virgil Maxim, Nichifor Crainic şi alţii), ele nu pot reda cereştile trăiri ale acestor cereşti poeţi.
Doi prieteni trec cu maşina pe o stradă lăturalnică şi văd o prostituată pe marginea drumului. Amândoi exclamă deodată: Uite o prostituată ! În gând, unul îşi zice: „Vai de capul ei, în ce hal a ajuns, nenorocita ! Iadul e al ei!” Celălalt îşi spune în sinea lui: „Săraca, cine ştie ce necazuri au împins-o în starea asta. Doamne, iart-o şi ajut-o să-şi revină în sine!” Amândoi au spus acelaşi lucru, numai că NON EST IDEM QVI DUO DICET IDEM (nu e acelaşi lucru când doi spun acelaşi lucru): unul judeca şi păcătuia, celălalt iubea şi se ruga.
Unde nu există preot nu poate exista nici biserică. Astfel, dacă cineva, într-o adunare, vrea să ţină loc de preot, adunarea aceea se cheamă mascaradă.
Bucurii şi bucurii: La închisoare, în geamul de la celula unde era închis monahul Nicolae Steinhardt erau bătute, în exterior, câteva scânduri care nu lăsau să intre lumina. Totuşi, când soarele trecea prin dreptul geamului respectiv, o rază de lumină pătrundea prin fanta dintre două scânduri şi se oprea într-o băltuţă cu apă din mijlocul celulei, astfel încât soarele se oglindea vreme de câteva minute în acea băltuţă. Această imagine provoca o mare bucurie deţinuţilor prezenţi acolo. După ce a fost pus în libertate, Sami, un alt fost deţinut politic al comunismului, i-a mărturisit unui prieten: „Mi-e aşa de dor de Târgu-Ocna !” Să fii liber şi să-ţi fie dor de o închisoare în care ai stat atâţia ani nevinovat ! Ce răscolitor !
Nu e bine să ai multe idei deodată; te poţi îneca în ele.
Paradoxul e o constantă a creştinismului. Însuşi creştinismul e un paradox al istoriei.
O biserică se poate construi nu numai din cărămizi, ci şi din cuvinte.
Icoanele sunt ferestre spre Împărăţia Cerurilor.
Nu vă feriţi să cântaţi cântece de slavă lui Dumnezeu dacă nu aveţi voce sau ureche muzicală, că Dumnezeu nu se uită la corzile vocale, ci la corzile inimii. 

  

                                 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5