Patrioți din fire, vorniceneni au simțit bucuria Sărbătorii Unirii Principatelor Române, 24 ianuarie, la o întâlnire organizată cu Moș Ion Roată (rol jucat de prof. Gheorghe Gherman).
Impresionant a fost momentul de la Școala ,,Octavian Ionescu” Vorniceni, unde cu mic cu mare – elevi și învățători – au ieșit în curtea instituției să dovedească că sunt români și că știu să-și respecte înaintași vrednici de fapte mărețe pentru țară și neam.
Felicitări vornicenenilor!

Luni, 23 ianuarie 2012, începând cu ora 11.00, în Sala Mare a Muzeului de Istorie Botoşani, se vor desfăşura manifestările organizate cu prilejul împlinirii a 153 de ani de la Unirea Principatelor Române: Simpozionul „Botoşanii şi Unirea Principatelor Române”; Vernisajul expoziţiilor „De la Cuza Vodă la Marea Unire. Armament şi uniforme militare” şi „Principatele Române în cartografia veche”.
Vor susţine intervenţii istoricii: Gheorghe Median, Sergiu Balanovici, Ioan Canciuc şi Ionel Bejenaru. (Şef Secţie Memorialistică, Sergiu Balanovici)

„Eminescu nestins” este intitulată expoziţia de numismatică dedicată celui mai drag poet român, Mihai Eminescu, deschisă la „Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina”, Gura Humorului. Alături de concetăţenii mei, am trăit o surpriză deosebită la vernisajul din 13.01 a.c., aflând lucruri noi din istoria culturii noastre, consemnate în documente de metal, de această dată.
Sub egida Primăriei şi a Muzeului, Humoreanul Gavril Lavric, numismat împătimit, a expus în colecţia personală o adevărată comoară, privind personalitatea lui Mihai Eminescu. Un număr de 164 de medalii, plachete şi insigne cu chipul Poetului, portrete şi fotografii, albume şi cărţi cu subiecte de numismatică au concentrat atenţia unui număr însemnat de vizitatori, pe un discret fond muzical de versuri eminesciene.
În expoziţie, albumele de numismatic ale autorilor: Elena Condrei, directoarea Editurii Geea din Botoşani, Cornaci Mihai de la Biblioteca judeţeană „Mihai Eminescu” – Botoşani, ale regretatului col. (r.) Ioan Dogaru, Bucureşti şi eminescologul profesor dr. Ioan Filipciuc, constituie un capital de carte documentară deosebită. Un număr de 27 de diplome primite de d-l Lavric Gavril în urma participării cu exponate reprezentându-l pe Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare şi Sfânt la diferite expoziţii judeţene şi naţionale, de grup şi personale, sunt dovada unei pasiuni durabile, atât pentru creaţia eminesciană, cât şi pentru istorie.
La vernisaj au fost prezenţi, din Botoşanii lui Eminescu, numismaţii col. (r.) Siminiceanu Ioan, preşedinte al Secţiei Societăţii Numismatice Române şi dl. Cornaci Mihai , secretarul secţiei, care ne-a oferit o adevărată lecţie în domeniu şi un elogiu adus Poetului.
În expoziţie poate fi văzută prima medalie ce s-a emis în 1909, la 20 de ani de la moartea poetului şi toate cele ce au urmat, până la cea mai recentă medalie din 1 dec. 2011, editată de Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” – Botoşani.
Fiindcă expoziţia va rămâne deschisă toată luna ianuarie, vizitatorii au posibilitatea a se opri cu sufletul şi cu mintea la poetul Mihai Eminescu „un sfânt al culturii şi spiritualităţii noastre ortodoxe româneşti” cum l-a definit recent, Părintele Stareţ Melchisedec de la Putna.
Din 2010, ziua de 15 ianuarie a devenit „Ziua Culturii Naţionale”. Şi cu acest prilej Muzeul humorean s-a dovedit instituţia noastră de suflet, care ne oferă zile de plăcut răgaz şi comunicare.

Motto:
,,Actual, mereu acelaşi, chiar şi peste un mileniu,
Eminescu, da, trăieşte prin talentul său de geniu!”

Turist pentru câteva ore la Porţile de Fier. I şi II.
Vocea baritonală, cu un timbru plăcut a ghidului îmi captează cu totul atenţia.
O uriaşă lucrare hidroenergetică demarată în urmă cu aproape o jumătate de secol…
Centralele şi ecluzele, la ambele obiective, aparţin câte una fiecărei naţiuni partenere în proiect. Românii şi bunii vecini de la sud, iugoslavii, aşa cum erau pe atunci numiţi, acum destrămaţi în şase state: sârbi, sloveni, croaţi, bosnieci, muntenegreni, macedoneni… chiar şapte, îi uitam pe cei din Kosovo.
Un nesfârşit lac de acumulare care a ridicat cota apelor Dunării cu câteva zeci de metri.Vechea Orşovă – castrul roman Dierna de la gurile de vărsare ale Cernei, bătrâna insulă Ada-Kaleh, de cca. 8 kmp, paradisul traficanţilor din Balcani şi câteva sate limítrofe au dispărut pentru totdeauna înghiţite în burta fluviului.
Două secole a tot trecut fâşia de pământ ca la ping-pong dintr-o mână în alta, când la austrieci, când la turci, până când, la dezintegrarea Imperiului turc, ceva mai puţin de suta de ani, să tot fie, populaţia zonei s-a alipit Regatului României.
Comunitarii turci localnici şi-au luat lumea în cap la demararea lucrărilor de construcţie şi au plecat prin Dobrogea sau pe unde au văzut cu ochii.
Ghidul îmi spune, cu fin umor, că în amurgurile liniştite de vară, încă se mai aud ecourile vocii muezinului din adâncuri care cheamă credincioşii pentru rugăciunea de seară la moscheea ce se odihneşte pe fundul apei.
Mai multe specii de peşti, care migrau din Marea Neagră în amonte pe traseul de înmulţire, au fost împiedicaţi să mai urce către locurile de depunere a icrelor şi au trebuit să se adapteze situaţiei nou-create.
Asta, cu forţe şi resurse proprii, ca să o dăm pe anecdotică, doar prin ei înşişi… de parcă ar fi avut de ales bietele creaturi când au dat nas în nas cu titanul de beton şi oţel apărut peste noapte de-a curmezişul cursului…
E adevărat, au primit totuşi o brumă de mână de ajutor din partea autorităţilor vremii sensibile la diversitatea de specii ameninţate de ridicarea barajului.
Cât de maiestuoasă este priveliştea firului şerpuit al Dunării printre munţii de piatră crestaţi de padine şi de aripile vantului, nişte ciclopi străjuind mersul tacticos al barjelor încărcate ochi…
Gigantul hidroelectric, fruct cu gust bun al ,,tradiţionalei prietenii româno-sârbe” o legătură cu un vârf de formă în perioada anilor de glorie Ceauşescu-Tito…
Îmi amintesc de spusele profesorului meu de istorie, de acum patru decenii, care punea pe seama lui Iorga afirmaţia că, dintre vecinii noştri, doar cu Marea Neagră şi cu Serbia nu am avut vreodată conflicte directe.
Frumoasă imagine, impresionantă, dar cât adevăr este în spatele ei?
Mai bine zis, cât mai este, asta dacă o fi fost vreodată idilică şi nu doar un mit bine speculat şi întreţinut de propaganda unor anumite vremuri.
Anumite stări de lucruri semnalate mai mult sau mai puţin voalat de către unii dintre trăitorii locului m-au pus serios pe gânduri şi mă duc cu gândul că, la ora actuală, Marea Neagră rămâne singurul vecin de încredere al românilor.
Bombardamentele NATO din martie –aprile – mai 1999, deschiderea pe calea aerului a unui anume «coridor de zbor» pentru intervenţii rapide, embargoul petrolier par să fi schimbat destule în mentalitatea şi legăturile de nezdruncinat pe viaţă şi pe moarte dintre români şi sârbi.
Până la urmă, mai fiecare naţiune îşi are propria sa politică de apărare a intereselor vitale, a identităţii culturale, şi, mai târziu sau mai devreme, intrând în contact cu cea a vecinilor, apar serioase repercursiuni asupra minoritarilor aflaţi în apropierea graniţei…
Pace şi armonie? Mai încolo. Poate. Să fim optimişti !

La invitaţia conducerii Uniunii Scriitorilor şi a Societăţii Scriitorilor Danubieni, între 13-15 ianuarie 2012, am fost prezent la manifestările Festivalului internaţional de literatură Mihai Eminescu, ediţia XXI, Drobeta Turnu-Severin, unde mi s-au acordat medalia şi diploma Premiului Eminescu pentru poezie.
Un premiu pe care îl dedic, în egală măsură cu apreciere şi cu umor, celor care
s-au străduit din răsputeri şi au făcut tot ce a depins omeneşte de ei pentru a nu fi remarcat…Mai mult de atât chiar nu puteau face!
Grele ca pietrele de moară sunt semnăturile de confirmare de pe document ale academicianului Mihai Cimpoi din Moldova şi profesorului Florian Copcea, înscrisuri care obligă la tot mai multă trudă…
La Drobeta am avut parte de o primire cu totul aparte, de nişte gazde cu totul excepţionale dar şi de momente de neuitat…
Prezenţa la postul local de televiziune alături de academicianul Gheorghe Păun, de la Curtea de Arges, părintele ,,go”-ului românesc, promotor al culturii autentice şi Teodor Groza-Delacodru (Serbia), unul dintre sensibilii condeieri la necazurile românilor de pe ambele maluri ale Dunării, la invitaţia directorului George Bureţea, despre care am aflat că are legături de suflet cu moldovenii noştri de la Iaşi…
Depunerea unei coroane de flori cu primarul Orşovei, Constantin Adrian Brăgaru, la bustul Poetului…
Posibilitatea de a vorbi în public pe teme ale prezentului literaturii, despre teoria coexistenţei în bună pace a valorilor literaturii, în opoziţie cu teoria perimării stilurilor şi a modelor zilei, despre Botoşaniul Nordului şi Ipoteştii Botoşaniului la statuia lui Eminescu de la Drobeta Turnu-Severin şi Băile Herculane…
Prilejul de a lega prietenii cu scriitorii Florian Copcea (un Sadoveanu impunător fizic, un lider spiritual înnăscut, amfitrionul, sufletul festivalului), Paula Romanescu (o rafinată Angela Merkel a lumii literaţilor), Virginia Paraschiv (o Doina Cornea fermă şi competentă a criticii literare), Ileana Roman (un om cald şi plin de energie), Jean Băileşteanu (calm, documentat, amabil), Mihai Antonescu (un distins severinean-bucureştean cu citate şi remarci subtile), Emil Lungeanu (un excelent analist, cu mult umor şi un bagaj greu de informaţii), Marius Popescu (o prezenţă inconfundabilă), Vasile Morar (cel mai mare poet român în viaţă, după propria recomandare, în acest caz, îi respect alegerea şi va trebui să îmi caut o altă titulatură, mă mai gândesc încă la cea dată de către un ,,stâlp” cultural.. ,,prinţul moştenitor al imperiului lui Eminescu”: -))), Florea Miu (i-am remarcat experienţa de viaţă şi profilul lui Enescu), Titu Dinuţ (echilibru şi calibru), Viorel Mirea (ai ce discuta pe orice temă, e la curent cu de toate), Denisa Maria Balaj (o tânără speranţă), Elena Andreea Ion (afirmare şi confirmare), Sorin Florian Copcea (calităţi de reporter şi un excelent organizator), Nelu Barbu (arta conversaţiei, un profesor extrem de amabil), graficiana Adina Romanescu (mulţumesc mult pentru portret, când l-am văzut, am rămas… mască!),”masivul” cu barbă Vasile Barbu şi ceilalţi din grupul de scriitori ai Voivodinei Serbiei (cât de veseli şi prietenoşi erau aceşti Duşan, Vito sau Pavel!), excursia la Mănăstirea Sf. Ana – cu maica Onufria recitând din Rainer Maria Rilke – şi cea de pe incredibilul traseu de-a lungul Dunării sunt tot atâtea motive de satisfacţie şi amintiri de neuitat.
De pomină mi-au rămas orele de seară depănând impresii şi amintiri sau punând lumea la cale, cu hohote de râs fără sfârşit pe seama grabnicei recuperări la… calendele greceşti a datoriei grecilor de către naivii parteneri U.E. occidentali creditori (cam tot pe atunci voi avea şi eu parte de două rânduri de apreciere de la anumiţi pseudoîndrumători culturali!) sau ascultând poezii, muzică şi anecdote.
Nu ştiu daca i-aţi auzit vreodată vorbind pe Paula Romanescu, Virginia Paraschiv sau Marius Popescu despre personalitatea lui Eminescu, dar va trebui să mă credeţi pe cuvânt că este ceva cu totul emoţionant. Până la lacrimi.
A fost o plăcere să îl urmărim pe scriitorul Florian Copcea prezentând cu patos, deloc zgârcit în aprecieri, o sinteză a profilului autorilor prezenţi şi a scrierilor care au văzut lumina zilei în ultimul an.
Erudiţi sensibili la frumuseţea din artă. Tuturor le transmit cele mai bune gânduri şi urări de sănătate! Nu ştiu când şi dacă voi mai ajunge la capătul ţării, dar până una-alta, pot afirma cu deplin temei: Veni, vidi, vici! Et in Arcadia ego!
De la Bucureşti, interesantă coincidenţă, am venit în acelaşi compartiment de tren cu laureata Premiului Opera Prima a Festivalului Eminescu de la Botoşani, Crista Bilciu, cu care am tot stat de vorbă. L-am cunoscut în sală şi pe celălalt laureat, tânărul Andrei Dosa.
Chiar dacă avem stiluri total diferite, este destul loc pentru toţi sub soare. Sincer, cu prietenie dezinteresată, îi felicit pe ambii pentru nominalizare.
Laureatul Operei Omnia, Ioan Mircea, un autor profund, cu personalitate, experienţă de creator, într-adevar, are ceva de spus celor mai tineri decât Domnia Sa. O alegere reuşită pentru premiu.
Varujan Vosganian. Ambasador al…Eutherpei la festival. Oratoria ca artă. Intelect condensat în cuvinte bine alese. Am ascultat fascinat o complexă filozofie asupra sfântului care ia asupra sa spaimele şi temerile omului, secondat de geniu, un intermediar între divinitate şi omenire.
Cu totul deosebite, şi naturaleţea vorbitorului şi înalta ţinută a discursului.
Câteva dintre remarcile actorului Marius Rogojinschi, excelent prezentator,
bine plasate la momente potrivite, cuvinte de pus la… arhivă, au făcut deliciul asistenţei…
Primăvara lumii literare, dezgheţul, o schimbare de sistem şi de filtre de valori e mai aproape ca oricând…
Aisbergul pe care s-au refugiat nefericiţii promotori ai inculturii, ai nonvalorilor, ai superficialităţii ridicate la rang de primadonă atotcunoscătoare crapă din încheieturi. Cu efecte pozitive în literatură…
Mai devreme sau mai târziu, valoarea şi adevărul ies precum uleiul la suprafaţa apei, e în firea lucrurilor asta…
În aceste zile ale culturii botoşănene, printre rânduri şi vorbe, am regăsit această idee atât la Varujan Vosganian cât şi la Mircea A. Diaconu, Mircea Martin, Marius Rogojinschi sau la Alex Ştefănescu pe un post de televiziune.

Câteva mici surprize pe care le-am găsit pe căsuţa de mail a poştei electronice…

Concursul de poezie Dor de Eminescu, Sunetul Muzicii, Sebeş, ianuarie 2012.
Dorel Mihai Gaftoneanu, secţiunea creaţie literară adulţi, Premiul al II-lea.
Antologia Artă sfâşiată, Valentina Becart, 73 de poeţi contemporani, inclus al doilea în carte…

La sfârşitul acestei luni, invitaţie specială la Zilele Festivalului Internaţional de Poezie şi Epigrame ,,Romeo şi Julieta” de la Mizil.

Dorel Mihai Gaftoneanu, poet enciclopedist de Vasile Timofciuc, Actualitatea Botoşăneană.

,,LA BOTOŞANI A RĂSĂRIT O NOUĂ STEA A POEZIEI ROMÂNEŞTI?!
De ceva vreme, constat că, în lumea literară botoşăneană, se tot înjură un nume românesc, al unui poet care a apărut în urmă cu nici un an (aprilie 2011) şi care, tot adună premii după premii din partea juriilor pline de competenţă şi profesionalism, cam de pe întregul cuprins al Ţării Româneşti. De ce oare această furie oarbă împotriva numelui său?… Pentru că, el, poetul Dorel Mihai Gaftoneanu ne readuce în sufletele noastre marea poezie şi care cu siguranţă aceasta, va rămâne generaţiilor viitoare prin mesajul neaoş românesc pe care-l conţine? Pentru că, da, nici un vers nu poate fi mai frumos decât cel cu deschidere largă, cu rimă şi ritm, nici un gen nu poate fi mai bine savurat decât oda, odiseea, glossa, parodia, pamfletul, pe care acest poet robust a reuşit în stilul înaintaşilor noştri să tulbure deja lumea poetică împărţită în grupuri, grupuleţe, cum este şi cea botoşăneană. Cât va mai fi tolerată în lumea literară împărţirea în aceste ginţi, cu scopul vădit de a fi mai uşor de condus de la ,,centru”de către un Preşedinte căruia îi place să vă ştie împărţiţi în scriitori ieşeni, botoşăneni, nemţeni, călărăşeni, teleormăneni, bihoreni, bistriţeni, etc. după numărul şi numele judeţelor în care locuiţi, când voi sunteţi scriitori, poeţi, pictori, oameni de cultură români… şi atât!”
Autor: MARIN TOMA, fondatorul revistei DOR DE DOR.

Vă mulţumesc, domnule Vasile Timofciuc şi domnule Marin Toma pentru solidaritatea în bine!

Sub acest titlu prezentam şi în nr. 7 (31) 2011 al revistei placheta comemorativă la împlinirea a 122 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu.
Era a doua din seria propusă de Clubul Colecţionarilor de Medalii Eminescu de pe lângă Cercul Militar Naţional după placheta editată la aniversarea a 161 de ani de la naşterea Poetului.
Sub semnul aceluiaşi editor, anul acesta, pentru aniversarea din 15 ianuarie 2012 a fost pusă în circulaţie placheta prezentând portretul al treilea al Poetului (Iaşi, Atelierul Nestor Heck, iulie 1884).
Seria acestor emisiuni va fi finalizată pe data de 15 iunie 2012 cu portretul al patrulea când pe plan naţional vor fi editate ca şi la aniversarea actuală mai multe piese din sfera numismaticii în scopul omagierii celui mai frecventat subiect din medalistica românească.
Placheta unifaţă (54 x69 mm) într-un oval central (44,5 x32,5) portretul trei Eminescu în semi-profil spre dreapta, încadrat simetric de două ramuri cu frunze de laur.
Fiecare ramură are câte 15 frunze, ceea ce în viziunea artistului medalist este o trimitere la zilele de 15 ianuarie şi 15 iunie.
Un dreptunghi întrerupt încadrează compoziţia centrală. Latura din stânga interior este preluată de numele artistului medalist „C. DUMITRESCU” autorul întregii emisiuni.
În partea superioară este trecut textul: MIHAI EMINESCU: 1850-1889
Simetric, în partea inferioară, pe un sector matisat: „EXPOZIŢIE DE MEDALII EMINESCU C. M. N. – C. C. M. E. – 15-01-2012”
Întreaga realizare este în excizie;
Tirajul de 40 exemplare din tombac a fost acoperit cu:
- argint 30 exemplare;
- aur 10 exemplare;
Ca şi la emisiunile anterioare, cu acelaşi portret vor fi editate insigne şi medalioane mici din argint (care la 1 martie pot deveni mărţişoare).
Plachetele au fost distribuite contra cost membrilor clubului în casete speciale din pluş de culoare albastră.
Facem menţiunea că Poetul a avut în general reţineri în a se fotografia.
Fotografia realizată în 1884 la Iaşi s-a datorat abilităţii prietenilor apropiaţi ce l-au determinat în a accepta o fotografie de grup.
Redăm în acest sens mărturia lui A. C. Cuza proaspăt membru al „Junimii” şi apropiat al Poetului în ultimii ani de viaţă:
…„În sfârşit, într-o zi, profitând de bunele lui dispoziţii, l-am luat de pe terasa otelului Traian, împreună cu Wilhelm Humpel şi cu Petru V. Grigoriu
Şi aşa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, cum era, ne-am dus la atelierul de fotografie Nestor Heck, unde a consimţit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea de noi.
Ne-am şi aşezat împreună. După indicaţiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dânsul, ceea ce nu puţin l-a supărat mai apoi, văzându-se amăgit ca un copil”(1).
Gestul celor trei apropiaţi de a nu fi şi ei alături cu Eminescu rămâne admirabil, pentru faptul că doreau să-i facă fotografia spre a rămâne imaginea lui posterităţii

1) Constantin Parascan
„Eminescu şi Creangă la Junimea
Editura „TIMPUL” Iaşi 2002 p. 134

ZILELE EMINESCU 13-15 IANUARIE 2012

VINERI, 13 ianuarie

Ora 9,00 – Deplasare a invitaţilor la Bălţi – Republica Moldova.
Întâlnire cu oficialităţile din Bălţi.
Depuneri de flori la statuia lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor. Vizitarea oraşului.
Universitatea Bălţi – Întâlnirea scriitorilor cu profesori şi studenţi ai Facultăţii de Filologie.
Prezentări de cărţi, reviste, recitaluri de poezie.

SÂMBĂTĂ, 14 ianuarie

Ora 10,00 – Deplasare a invitaţilor la Soroca.
Întâlnire cu oficialităţile din Soroca. Depuneri de flori la statuia lui Mihai Eminescu.
Vizitarea cetăţii. Spectacol de datini şi obiceiuri susţinut de localnici.
Şezătoare la Cetate, cu participarea poeţilor invitaţi.

DUMINICĂ, 15 ianuarie

Ora 9,00 – Botoşani – 15 ianuarie Ziua Culturii Naţionale. Şedinţa extraordinară a Consiliului Local Botoşani. Prezentarea invitaţilor. Alocuţiuni.
Ora 9,30 – Depuneri de coroane la statuia poetului Mihai Eminescu din faţa teatrului
Ora 10,00 – Galeriile de artă Ştefan Luchian: Vizitarea expoziţiei de artă fotografică Ozolin Duşa – Dor de Eminescu. Expoziţie şi prezentare de carte: Poeţi botoşăneni în colecţii susţinute de Primăria municipiului Botoşani şi alte primării din judeţ (Coşula, Cordăreni şi Todireni).
Ora 10,30 – Biserica Uspenia – Te Deum.
Ora 11,30 – Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu – Slujbă de pomenire la Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Ipoteşti.
Ora 12,00 – Amfiteatrul Laurenţiu Ulici – Cuvânt de deschidere. Salutul invitaţilor.
Ora 12,15 – Lansarea antologiei Noua poezie nouă, coordonator Dumitru Chioaru. Editura Limes. Prezintă Mircea Petean. Lecturi ale poeţilor prezenţi, incluşi în antologie. • Prezentare de carte: Aurel Dumitraşcu – Carnete maro. Jurnalul anilor 1982-1990. (2 volume), Ed. Conta. Prezintă Adrian Alui Gheorghe.
Ora 13.00 – Spectacol de teatru Reţeta dragostei de Sabina Bălan, regia Lenuş Moraru şi Gelu Rîşca. Spectacolul este susţinut de elevii Atelierului de teatru al Colegiului Naţional Mihai Eminescu – Botoşani.
Ora13,45 – Sala Horia Bernea – Vernisajul expoziţiei de pictură Lumină şi culoare – autor Florin Prodan. Prezintă Dana Pietraru.
Ora 14,15 – Muzeul tematic Mihai Eminescu – vernisajul expoziţiei Eminescu – efluviile sufletului. Luminiscenţe, expoziţie de obiecte de patrimoniu realizată de muzeograf memorialist Maria Cassian.
Ora 17,00 – Botoşani Teatrul Mihai Eminescu – Gala de decernare a Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, ediţia a XIV-a, şi Opera Omnia, ediţia a XXI-a.
Prezintă actorul Marius Rogojinschi.
Recital susţinut de Mircea Tiberian şi Nadia Trohin.

Muzeograf relatii publice
Zaharescu Gianina

Pe data de 9 decembrie 2011, la Cucorăni, comuna Mihai Eminescu, din iniţiativa domnilor învăţători Cecilia şi Sergiu Manolache , s-a desfăşurat în cadrul şcolii ,, o frumoasă şi tradiţională activitate .
La activitate a participat şi domnul director coordonator Maluş Neculai.
Organizatorilor le-au stat aproape colegele Corduneanu Florica, Drescanu Cristina şi părinţi ai copiilor.
Activitatea s-a referit la meşteşugurile populare care erau practicate în viaţa satului de altădată.

Copiii îmbrăcaţi în costume populare, aflaţi în şezătoare au tors, au ales la gherghef, au brodat, au împletit pănuşi, dar au prezentat şi un program folcloric, coordonat de doamna învăţătoare Cecilia Manolache.
La şezătoare erau mamele şi bunicile implicate şi ele în practicarea industriei casnice textile, demonstrând ţesutul la stative. Sala unde s-a desfăşurat şezătoarea a fost completată cu o expoziţie de piese ţesute- ştergare, scoarţe în zestre, traiste.

De remarcat este că Şcoala de la Cucorăni are şi o colecţie muzeografică complexă recunoscută care cuprinde ceramică arheologică şi de secol XIX-XX documente, numismatică, piese etnografice ( unelte, ţesături, piese de port popular). În cadrul activităţii au fost prezentate pe lângă tors, ţesut, brodat, şi prelucrarea lemnului, olăritul, fierăritul.
Domnul învăţător Sergiu Manolache s-a referit la scopul programării temei despre meşteşuguri, precizând că aşa vor înţelege cei mici că ei sunt continuatorii unora dintre meşteşugurile care sunt necesare a fi practicate şi astăzi.
Domnul director Maluş Neculai a apreciat faptul că programarea şezătorii şi a temei despre meşteşuguri a însemnat o reînviere a şezătorilor de altădată ale satului, care aveau loc în serile de dinaintea sărbătorilor de iarnă, când generaţiile adulte transmiteau celor tineri modul de viaţă al comunităţii rurale.
Activitatea a fost o reuşită, bunicile şi-au revăzut tinereţea lor, mamele au căpătat noi experienţe şi copiii au înţeles că trebuie să ducă mai departe frumuseţea vieţii tradiţionale româneşti.