Primit: 9 aug. 2017, ora 9:34
Publicat: 9 aug. 2017, ora 21:00
Editor: Ion ISTRATE

Domnul a dat Marin Ifrim ca să fie!

Notiță poeto-critică

Distorsionând epitete, șuvoi mărturisirii, poetul se-ntunecă a ploaie, deși e vemea când arde tot cel ce stăpânește- piață,pământ, buzunare, sticle de apă, vorba vine, țipând ritmuri de sârmă ce-nghimpă, de urzici adică, vrând sânge să lese, boala să iese, duhul să plece întru pustii, el zice stiho-stihii către stafii, dar bolânzește poetizește de umbrele care viața ne-o irosesc. Peștera lumii maimuțele-ascunde, oamenii care se cred a fi zei. Vai de noi, acum,dar bine ar fi să fie- ca-n poezie, vai de ei! Păsările vor să zboare, omul să plece. Unde, n-au unde și nimeni, vai nimeni, nu mai răspunde, comenzi deșuchiate,umbre sunt toate. În rest, poezie. Domnul a dat Marin Ifrim ca să fie! Maimuțele strigă, nu-i mămăligă! Coloneii clipei spun : Mâine, mâine, fi-va tot pământul o pâine! Vremuri inerte. Bravo,m-alină o clipă vers-ți,poete!