Florin T. ROMAN

ALTERNATIVE

Nu mai am file pe care să scriu poezii
sau oare nu mai am poezii pentru file?
E ceva neclar aici.
Oricum, ceva e lipsă.

În cazul în care nu mai am file
pe care să scriu poezii
aş putea cere socoteală,
cu îndreptăţită revoltă, indignare,
culegătorilor de stuf,
fabricilor de celuloză,
muncitorilor din aceste fabrici,
directorilor acestor fabrici,
guvernului.

Dacă cumva nu mai am poezii
pentru file
aş putea trage la răspundere
iarba, cerul, norii, păsările,
şi, mai mult decât atât,
aş putea trage la răspundere
zborul, visul, iubirea,
sau, cu îndrăzneală
de rănit, de sângerând leu,
chiar şi lui Dumnezeu.

Dar cum aş putea să învinovăţesc
eu pe cineva?
Cine, oare cine sunt eu?
Mă întreb asta întruna, mereu.
Sunt o nedumerire ce printre cuvinte
păşeşte încet?
Unii susţin că n-aş fi poet.
Sunt o simfonie de bucurii şi regrete?
Se poate. Alţii mă strigă: -Poete!
Dacă mă întrebaţi ce cred eu despre mine,
şi dacă m-aţi împrumuta cu nişte suspine
s-ar putea să vă răspund
în versuri amabile sau necuviincioase
că mă cred o poezie
din carne şi oase
scrisă de Poetul poeţilor din cer, pe o pagină
de decembrie, curată
cu trei peniţe deodată:
un Duh Sfânt,
o mamă
şi-un tată.