Folclor românesc într-un grandios festival internaţional

Cel care e pe la începuturile ,,atingerii” spaţiului ucrainean al Bucovinei de Nord, având alte coordonate decât cele legate de micul trafic de frontieră, doreşte să se întâlnească cu extraordinarul unor vremuri mustind de esenţă. Crede, mai ales dacă la mijloc e vreo acţiune culturală, că va fi martorul unor evenimente de referinţă pentru Istoria Neamului Românesc, însă impresia, uşor-uşor, se domoleşte după câteva popasuri în ţinutul renaşterii Marelui Ştefan…

Deşi am depăşit emoţia drumului iniţiatic, astfel de gânduri mă încercau la sfârşit de iunie, când, împreună cu jurnalistul Gabriel Balaşa, am pornit spre Cernăuţi, la invitaţia lui Iurie Levcic, preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti din Cernăuţi, pentru a asista la etapa finală a Festivalului Internaţional de Folclor Românesc ,,În grădina cu flori multe.”
Evenimentul, desfăşurat în parteneriat cu Asociaţia Culturală pro Basarabia şi Bucovina, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional al României şi al Primăriei Cernăuţi a avut ca ţintă, după cum afirma omul de cultură Iurie Levcic, ,,revitalizarea, conservarea şi valorificarea tezaurului muzical-folcloric românesc, popularizarea valorilor spirituale şi culturale ale neamului, propagarea culturii tradiţionale româneşti, precum şi dezvoltarea cunoaşterii şi comunicării între copii şi tineri, încadrarea lor în diverse activităţi cultural artistice naţionale şi internaţionale.” Între detalii, aş adăuga faptul că, la această ultimă etapă a festivalului din inima Bucovinei de Nord, cei 117 concurenţi, pe categorii de vârstă, copii şi tineri între 6 şi 25 de ani, au acoperit întreg spaţiul cultural românesc – de la românii din Patria-Mamă, până la cei din Republica Moldova, Transcarpatia şi, evident, Bucovina de Nord.

Misiunea juriului în a desemna câştigătorii a fost mai mult decât ingrată, dacă ne gândim că soliştii vocali, indiferent de vârstă, au păstrat în permanenţă ridicată ştacheta interpretativă, fie că veneau din Târgovişte, Caransebeş, Târgu Neamţ, Suceava şi Bucureşti, ori că erau din spaţiul dintre Prut şi Nistru sau de pe tărâm ucrainean. Personal consider că toţi au fost biruitori, pentru că, în minunate costume populare – uneori mai vechi de un secol –, înfruntând vipia verii flămânde de soare, au revelat cu virtuozitate doinele şi baladele specifice zonelor folclorice din care proveneau; iar dacă n-aş fi ştiut că, la numai 13 ani, unul dintre participanţi – Eusebiu Gafiţa – are un palmares artistic, care i-ar face să pălească de invidie pe mulţi dintre artiştii în vogă, mi-ar fi fost greu să descopăr, comparativ cu ceilalţi interpreţi, diferenţe de valoare.

Într-o epocă în care, de regulă, se mimează preocuparea pentru tradiţii şi folclor românesc, iar autenticul se refugiază în muzee (mai mereu) fără fonduri, Festivalul Internaţional de Folclor Românesc ,,În grădina cu flori multe”, ajuns la a VIII-a ediţie, a dezvăluit că, prin oameni dedicaţi fiinţării sufletului Neamului Românesc, românismul îşi păstrează consistenţa în întreg spaţiul cultural al Daciei lui Burebista. Tocmai de aceea, proiectul lui Iurie Levcic poartă în substratul său ideea de a ne regăsi fiinţa naţională în lăuntrul tradiţiei, culturii şi artei.
Îngăduind la capitolul artă, rostită însă în lemn şi sticlă de inspiraţi meşteri populari, am salutat efortul creatorilor de frumos din judeţele Suceava şi Botoşani, care, promovând valorile tradiţionale, şi-au expus creaţiile la festivalul din Cernăuţi. Admiraţia pentru truda lor s-a transformat, în ceea ce mă priveşte, în stupefacţie când, într-o discuţie cu unul dintre aceşti artişti – Dan Bordianu, întreprinzător particular din Bucecea, judeţul Botoşani – am descoperit note comune la capitolul rădăcini… amândoi fiind din Lişna. Fără îndoială, lumea e mică, oamenii nu sunt deloc statici, însă această întâlnire m-a surprins nu din punctul de vedere al preocupărilor, ci pentru că, deşi auzisem de consăteanul meu, personal nu l-am cunoscut niciodată.

Privind din această perspectivă, Cernăuţiul şi-a revelat, între altele, ,,caratele” cunoaşterii semenilor, adâncind nevoia de armonie în toate palierele geografice ale spiritului românesc.

… Şi cum ,,dar din dar se face rai”, donaţia de carte românească, pe care mi-a oferit-o cu generozitate directorul Editurii ,,Agata” Botoşani şi al Revistei ,,Luceafărul’’, a ajuns la amfitrionii festivalului, fiind percepută ca un semn al preocupării pentru păstrarea şi dezvoltarea limbii române în Nordul Bucovinei.