Georgeta BOLEA

Ferindu-mă de-amarul lumii

Păstoriță sunt și-am drept palat
Mănăstirea mea din pădure[1]
Cu rugăciuni, noaptea stau la sfat
Să-nving deșarta-amărăciune.

Strigămă-n a tale troparuri,
Mă înscriu în catastiful tău
Neprihănită-s…! Mi se pare
În fața bunului Dumnezeu.

Și azi mă cheamă codrul de stejari
Să-i țes maramă argintie
Mă cumenic doar la zile mari
Și nu-s la Sfânta Liturghie.

Lumânări în candelabre arzând
Pentr-o umilă credincioasă,
Stejarii înrourați, jelind
Mi-ar mângâia eterna casă.

Ferindu-mă de-amarul lumii
Alergam desculță prin mohor,
Dormeam și noaptea-n Valea-Bunii[2]
Sorbindu-i licoarea din izvor.

Doar vântul azi să-l pot asculta
Să-i simt adierea ușor,
Cum în tinerețe m-adormea
Cu aroma dulce-a florilor.

Ferindu-mă de-amarul lumii,
Alergam desculță prin mohor
Dormeam și noaptea-n Valea-Bunii
Sorbindu-i licoarea din izvor.

Note:

[1] Referire la mănăstirea din pădurea satului natal, Guranda
[2] Valea Bunii – Valea Satelor învecinate: Guranda și Băbiceni