Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

GLASUL ISTORIEI

Mircea DAROȘI

 

 

 

 

GLASUL ISTORIEI

                                                                  

Istoria ne cheamă dintr-un ungher uitat
Să coborâm prin veacuri în taină cu străbunii,
Sub soarele dreptății să stăm cu ei la sfat,
Să ne găsim azi locul pe cerul nou al lumii.

Prea multe umbre negre s-au rătăcit în pagini
Şi ne-au trimis duşmanii si vorbe de ocară.
Au pus minciuni la cale și ură în imagini,
Ca adevăru-n  suflet, mai tare să ne doară.

Suntem aici de veacuri si n-am plecat nicicând,
Peste moşia noastră am fost mereu stăpâni.
Ne-am pus de strajă braţul si-n inimă un gând
Să ne păstrăm si graiul si fala de români .

S-au abătut atâtea furtuni pe-acest pământ,
Ca să ne smulgă trupul direct din rădăcină.
Ne-am îndoit de spate ca trestia în vânt
Şi am ieşit din beznă cu faţa la lumină.

Nu am râvnit vreodată o palmă de pământ,
Dar au venit în valuri străini cu-a lor dorinţă,
Ca să ne ia cu forţa tot ce aveam mai sfânt
Şi cerul plin de stele şi-a inimii credinţă.

N-am construit palate de vis sau catedrale,
Ci case cu ştergare şi blide mari de lut,
Cu pâine şi cu sare noi am ieşit în cale
La prieteni, iar duşmanii, la uşă i-am ţinut.

Am alergat ca vântul  pedeştri şi pe cai
Să facem zidul tare la marginea cetăţii
Şi-alăturea de Mircea, de Ştefan şi Mihai
Am ridicat  spre ceruri statuia libertăţii.

La Alba în cetate s-a scris pentru vecie
Hrisovul cel de veacuri pecetluit cu dor,
S-avem pe cerul nostru  o sfântă Românie
Şi-un singur steag pe lume, un mândru tricolor.

Dar au venit vrăşmaşii din nou să ne despartă
Şi-au pus hotar de sârmă intre Siret și Prut
Şi ne-au răpit Ardealul de parcă niciodată
N-a fost pământul nostru în care ne-am născut.

S-au risipit vremelnic acele clipe-n nori
Şi ne-am trezit deodată c-un vânt din răsărit,
Ce ne-a luat pe aripi de vulturi răpitori,
Să ne sădească-n inimi un cântec   nedorit.

Şi s-a întins frăţia pe drum vreo cinci decenii,
Dar a sunat un clopot, ori toaca a bătut,
Să fim la liturghie, chiar la-nceputul iernii,
Să facem parastasul durerii ce-a durut.

Şi ne-a bătut pe umăr un vânt de libertate
Să punem adevărul pe soclul lui de fier,
Căci a sosit momentul s-avem si noi dreptate
După atâta vreme, cât ne-am rugat la Cer.

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5