Gustul înfrângerii

Uneori, culorile foilor de scris
au gust amar ca fiorii înfrângerii.
Ochiul romantic rămâne închis
şi-ades clipeşte cel al plângerii.

Între albul foii şi griul speranţei
stă un veac strepezit de aguridă.
Pana-mi tremură pe firul balanţei
ce se-nclină incertă şi placidă.

Acre-mi sunt aproape toate cuvintele.
Şi arde viitorul în mine ca focul,
cu năzăriri ce zvâcnesc ca secundele.
Nici păsările nu-şi mai află locul.

Şi uite-aşa, prin nopţi albe şi zile
mă-nvârt năucită într-un ciudat joc
Într-un târziu, mototolesc zeci de file.
Adun toate resturile şi le dau foc.

Stai!
îmi zic. Am drepturi. De ce mint ?
Şi iar, rătăcesc prin amăgirile mele.
Căci sufletul mi-e totul un alint
ce-şi smulge bucuriile din stele.