Teona SCOPOS

IARNĂ CIUDATĂ

Iarna se sfârșește chiar în februar –
Amestecul toamnei spre primăvară
Minte copacii și vremea de-afară ,
Rupând , nefiresc , al vremii hotar .

Mugurii cresc și iarăși îngheață –
Nu știu ce-s cu ele gâze hai-hui –
Apa-n fântână când e și când nu-i ,
Buimacă ,natura se-agață de viață .

Deloc nu am strâns în mână zăpadă –
Paltonul e greu , umbrela în plus –
Nu ninge , nu plouă – Ce vine de SUS ?
Ce ochiul din noi nu poate să vadă ?

Suntem mult prea mici și n-avem habar
Ce drum ne e dat s-avem prin destin .
Timp nefiresc sub cerul senin …
Iarna se stinge … și e februar .