ICOANĂ DE PAŞTI

O vrajă mă îndeamnă spre icoană…
(Chip sfânt cu diademă aurie)
Calda-mi rugăciune strivită sub geană
Este forma jertfei întru veşnicie …
Durere sfântă! De bună voie dus
Pe braţele crucii-a fost târât, răpus,
Şi-aşezat între cei doi tâlhari.
S-a petrecut atât de iute faptul
Că nimeni nu a-nţeles , atunci, păcatul
Celor ce s-au crezut, deja, cu mult mai tari.
Norii incercau să se sfâşie-n ramuri
Rotind mila şi teama-ntr-un val de dor,
Blând destrămau mirosul de balsamuri
Mironosiţele cu pasul temător.
Şi,.. curgea clipa, dintr-un timp de ceară,
Adunând apostolii rămaşi  departe,
Ochii Mariei  topeau o vreme-amară
(Trei zile trupul I-a rămas în moarte).
Dulce greutate-i apăsa pieptul,
Plânsu-ncepuse ploaia s-o îngâne…
„Pieta reală„ atât i-a fost dreptul!
…………………
Aidoma procedeelor păgâne:
Agitându-şi umbra soldatul era pus
Suliţa s-o-nfigă-n alba-I făptură…
Mareaţa-ntoarcere la viaţă-a Lui „Isus„
I-a-nspăimântat pe cei hrăniţi cu ură.
S-a prăvălit asupra lor lumină
Să poată dispărea în albul ei intens
Şi,.. iarăşi,  din lumină în lumină
Persistă-o sărbătoare curată de sens…