In plină iarnă șugubeață …

 Se-ntunecâ din nou,

Iar ”sara bunâ” e la tine-n casâ!

Tâcerea sfîntâ si linistitoare,

Peste sat încet, încet se lasâ….

Iar umbrele de prin dumbravâ,

Prind forme noi, de viatâ.

 

Totul este colorat acum

In gri-albastru-nchis, si-i trist!

Cînd, dintr-odatâ, cu-atîta repezealâ,

Penelul se înmoaie iarâsi

In galben-auriu, portocaliu

Dînd înâltimilor astrale-o nouâ fatâ!

 

Si-ncep a luci stele

Ici-colo cîte una!….

De presârate-s parcâ

Pe ceru-atît de-albastru, clar

Ce scînteie pe lacul înghetat!

 

Iar dupâ deal, râsare luna

Mare ca o minge, plinâ, lucitoare!….

Drumetilor, zîmbeste-le în cale

Luminînd potecile brodate

In parcurile triste, goale,

Ninse de-o zi întragâ, fârâ soare!…

                                                                     

Unde sînt îndrâgostitii-acum,

Ce mii de sârutâri îsi împârteau

In noptile tîrzii, sub teii înfloriti

Cînd mii de jurâminte îsi fâceau??

 

S-au abâtut demult prin case

La gura sobei, amorul sâ-si împartâ….

C-o glumâ mai hazlie, zîmbete suave

O strîngere de mînâ, si-o sârutare sfîntâ,

Pe buze moi, sîni albi, sau goale brate….

 

Si uite-asa-si petrec ei noptile geroase

Cînd vîntul aspru îti bate la fereastâ,

Cu fetele frumoase se dezmiardâ

Acum, în plinâ iarnâ sugubeatâ…

 

Case albe, vâruite …

 Case albe, vâruite,

De fulgi mârunti si desi

Se scuturâ acum, încet

Din norii plumburii si grei....

Strasine de case poleite

Cu turturi lungi de gheatâ,

Stau acum înpodobite

In plinâ iarnâ sugubeatâ!!

Troiene de zâpadâ-ngrâmâdite

Prin curti, la poartâ, în ogradâ,

Toate-s nemiscate, înzâpezite

De ”Baba -Iarna” mestegite.

Copacii ninsi de-o zi întragâ,

Tremurâ de frig, se jeluiesc din plin

In adierea vîntului de iarnâ

Cu-nger cumplit afarâ!

Cu straie lungi….

 Cu straie lungi si reci de fâurar,

Se lasâ înserarea peste sat…..

Curtile tâcute, sînt goale, pârâsite

Doar mugetul de vite de la grajd

Se-aude acum, pe înserat

La fiecare gospodar, pe la-adâpat.

 

Si zurgâlâi râsunâ-n toi prin sat!

Pe ulitele troienite, ninse si-nghetate

Acum, în prag de fâurar, vijelios, viteaz

Cînd vîntul fluierâ-ti tâios pe la obraz!…

 

Câ si-a pornit beteala fâurarul,

Cu-atîta îndrâznealâ si iutealâ

Câ-i lumea lui, bâditâ

Nu-i a șagâ!