Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Interviu cu poetul şi publicistul Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani

Interviu cu poetul şi publicistul Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani

 (Consemnat de către Antonesei Ana-Maria, clasa a X-a C, C.N.,,Mihai Eminescu” Suceava, 28.01.2013.)

 1. La ce vârstă aţi descoperit pasiunea pentru poezie?

D.M.G.: E mult spus pasiune, dar orice va fi fost starea de pe atunci, asta se întâmpla binişor după trecerea pragului critic de 40 de ani, cu umor ţinut sub control aş spune, cam de pe unde a lăsat-o marele Mihai Eminescu care şi-a încheiat viaţa la doar 39 ani. La început, cu încercări mai modeste de versificare integrală a celor 150 psalmi biblici, după binecunoscuta regulă a debutului care spune că dacă tot aştepţi până vei face un lucru perfect, nu mai faci nimic niciodată. Ceva mai consistent, am scris după vârsta de 50 de ani, acum am 52 trecuţi. Deci, ca să vă răspund totuşi, de vreo doi ani pe muchie, să zicem…

 2. Care sunt sursele de inspiraţie şi ce teme abordaţi în poeziile dumneavoastră?

D.M.G.: Istoria, filozofia, natura, viaţa satului, profilul şi operele marilor personalităţi culturale… Specii literare preferate- epopeea satirică («parodia-pamflet», aşa-numitul prozopoem satiric), parodia, pamfletul, fabula, reportajul, catrenul umoristic…

 3. V-au încercat multe emoţii când aţi scris poezia ,,E pământul locul unde…”  dedicată mamei d-stră?

D.M.G.: Da, e una dintre primele mele poezii, scrise acum doi ani… pe de rost ştiu doar prima strofă:
«Încântare fără margini am trăit cu bucurie,
Când, în linişti de amurguri, am privit natura vie
Cu secvenţe din albumul lumilor de la geneză,
Bun prilej de meditaţii şi de gânduri… de sinteză !»

 4. Cum se împacă poezia cu numismatica?

D.M.G.: Şi cu şahul, a treia mare pasiune, ar trebui să mă întrebaţi… niciodată nu am destul timp pentru toate, e vai şi amar când se întâlnesc acestea trei deodată, plus viaţa de zi cu zi… mă simt ca un Ioan Vodă (Armeanul) cel Cumplit tras cu sălbăticie de patru cămile în toate direcţiile…

 5. Care vă este cea mai de suflet poezie?

D.M.G.: File de jurnal abstracte sau Odiseea omenirii… un soi de colaj legat tematic compus din cincisprezece poezii a câte zece strofe corespunzătoare anumitor etape din istoria omenirii, cu titluri ale căror litere de început formează titlul menţionat… în total, 154 strofe în vers clasic având ca temă taina vieţii pe pământ…

 
O să vă dezamăgesc cu acel «Cum am vrea, cu mintea noastră, să cuprindem infinitul?» din final, poemul nu e decât o cronică, o dizertaţie versificată, cum bine i-a spus criticul Alex Ştefănescu şi nu am nici pe departe pretenţia descifrării teribilei enigme din perspectivă umană…

 6. Aveţi vreun poet care v-a deschis orizonturile spre lumea poeziei?

D.M.G.: Ar trebui să menţionez mai multe nume… acad. Mihai Cimpoi, Lucia Olaru Nenati, Florian Copcea, “naşii” mei literari… apoi Ion Ionescu-Bucovu, George Baciu, Virginia Paraschiv, Paula Romanescu, Ileana Lucia Floran, Emil Lungeanu, Georgică Manole, Maria Baciu, Ion Buciuman, Florin Lâiu, Nadia Cella Pop, Marin Toma, Emilia Ţuţuianu Dospinescu, Cornelia Bădrăgan, Viorelia Braicu… au avut rolul lor bine definit publiciştii Ion Istrate, Ioan Rotundu, Vasile Timofciuc, Gabriel Bălaşa… istoricul Gheorghe Median, violonista Marieta Baciu… De la fiecare în parte şi de la toţi împreună am avut câte ceva de învăţat, aşa cum facem sau ar trebui să facem toată viaţa… Înveţi de la alţii, apoi dai testul de acumulare şi de interpretare strict personală în timp ce rămâi de unul singur în faţa colii de hârtie…

 7. Vă este dor de copilărie şi de satul natal?

D.M.G.: Cui nu îi este ? Acolo rămân cei mai frumoşi ani ai vârstei nevinovatei inocenţe… Chiar şi fără să îl fi citit pe marele Ion Creangă cu superbele sale amintiri din copilărie, pe toţi ne cuprinde nostalgia cu gândul la locurile unde am văzut lumina zilei… vă las să-mi urmăriţi poemul “Micul univers de ţară”…

8. Ce reprezintă pentru d-stră literatura limbii române? Dar scriitorul român?

D.M.G.: Parafrazând dictonul latin «Ubi bene, ibi patria» (Unde e bine, acolo e patria), ca scriitor, în această lume a literelor eşti ca peştele în apă… Literatura în limba maternă este echivalentul pentru «acasă», locul unde te simţi bine… un mic paradis plin de comori descoperit încă de pe vremea lecturilor suplimentare obligatorii. Ce aşteptări am de la profilul unui scriitor? …Inteligenţă, loialitate, demnitate, umor, cultură, educaţie… Reţinând doar primele litere de la aceste şase cuvinte ajung la un amuzant joc de litere şi idei, «Il duce» («Liderul»), un formator de opinie pozitiv, oarecum în contrast cu imaginea lăsată posterităţii de către faimosul conducător italian care a purtat acest renume.  

 9. O întâmplare care v-a impresionat din călătoriile d-stră prin ţară sau străinătate?

D.M.G.: Peste tot, ca invitat ai parte de primiri călduroase, însă, undeva în sudul ţării, lângă Dunăre, de Festivalul Internaţional de Poezie Drobeta Turnu Severin, Orşova şi Herculane mă leagă ceva aparte… Acum doi ani, în 2011, participând pentru prima dată la un concurs de literatură, ca anonim, cu iniţialele D.M.G., mi-a rămas în memorie întrebarea surpriză la telefon a d-lui prof. univ. dr. Florian Copcea: «Vă rog să vă prezentaţi, cine şi de unde sunteţi, aveţi un premiu acordat pentru originalitatea unui grupaj de poeme despre Eminescu» Atunci a fost debutul meu absolut în lumea literară, acolo am călătorit de două ori apoi, în ianuarie 2012 şi ianuarie 2013. Am strâns colecţii de amintiri cu totul deosebite, câteva publicate ulterior în două reportaje de pe malul Dunării…

 10. Un cuvânt de încheiere…

D.M.G.: Un citat la care ţin foarte mult: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie”-Octavian Goga, iar din prozopoemul satiric «Eminescu. Monolog în alb şi negru» având ca motto: „Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.” (Konrad Adenauer), o strofă:
 «Pentru neo-scribi? Vetuste. Antice deşertăciuni.
 Pentru mine? Actuale. Capodopere. Minuni.
 Tot la fel. Mereu aceleaşi. Chiar şi peste un mileniu.
 Eminescu? Da, trăieşte. Prin talentul său de geniu!»

 Vă doresc multă sănătate şi succes la şcoală!

Reporter: Vă mulţumesc cu respect pentru amabilitate!



4 comentarii la acestă însemnare

  1. G.C. spune:

    Impresionant la Poetul Dorel Mihai Gaftoneanu, pe lângă erudiţia pe care, cu rafinament, o topeşte în versuri, este optimismul contagios, dezvăluit generos de creaţia sa.
    Drumul pe care v-aţi înscris, deşi sinuos, e admirabil! Felicitări!!!

  2. Puscasu Mircea spune:

    Interesant interviul. Crezul poetic al domnului D.M.G. Un model in lumea literara de care avem atat de multa nevoie in acest e vremuri tulburi. Felicitari!

  3. L.F.D. spune:

    Poetului DM GAFTONEANU ii doresc sa confirme traditia locurilor noastre.

  4. DAN spune:

    DAN
    2013-02-12 01:

    CHIAR NU SE STIE DESPRE D-L GAFTONEANU??

    EU CRED CA SE STIE PREA BINE DAR PROSTIA SI INVIDIA S-AU CUIBARIT AL NAIBII DE BINE LA CENTRUL DE CULTURA, LA IPOTESTI SI PESTE TOT.DUPA CE PLEACA ION ILIE SA VEDETI CUM AFLA SI BOTOSANENII DE GAFTONEANU SI DE ALTII CA EL.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5