E-un pui de ger ca de poveste,
Uitasem florile de gheaţă
Ce îmi zâmbeau de la ferestre
În fiecare dimineaţă…

Le mângâi cu o răsuflare,
Un pic dispar şi iar se leagă;
Castanu-i doar o arătare
Şi-n locu-i vine-o floare dragă.

Dar arătarea mă intrigă;
Nu-i gol cum îl ştiam aseară
“Hai să mă vezi”- pare că-mi strigă,
Şi iată-mă la el, afară.

Şi-n albul iernii – cioclu pare,
Cărând în spate o povară:
Bietul castan, pe ramuri are
Câte un stol de… neam de cioară !

Iulius-Marius MORARIU, născut în 1991, la Salva, Bistriţa-Năsăud – eseist, teolog, poet – a debutat în revista ,,Răsunetul”, Bistrița, iar acum publică în revista noastră.

Atestat în Teologie cu tema ,,Cosmogonia la Sfântul Vasile cel Mare”, în prezent student, curs de zi, în primul an, la Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Istorie si Filozofie și, în același timp, student în anul al II-lea al Facultății de Teologie Ortodoxă, a semnat destule colaborări cu revistele ,,Sămănătorul”, ,,Confluențe Românești” și și-a atras,deja, distincții și premii privind activitatea culturală și de creație: Diplomă de excelență – ,,Astra Redidiva”, Năsăud; Mențiune la Olimpiada Națională de Religie, Buzău; Premiul special al Episcopiei Aradului la Olimpiada națională de ,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române”.
Vă invităm, așadar, să lecturați:

Mănăstirea
Pe culmea cea încărunțită
A dealului din veci bătrân
Stă mănăstirea înlemnită,
Ofrandă-a blândului Stăpân.
Ea-n ziduri mari din piatră mută
Ascunde calde rugăciuni
Ce îngerii din cer le-ascultă
Și sfinții Domnului cei buni.
Aici muncesc cu sârguință
Dorind celeste răsplătiri,
Cuvioși ierei, ce cu credință
Își înfrânează-a lor simțiri,
Și-n grele și-aspre nevoințe
Petrec viața lor mereu
Și caste-s ale lor dorințe
Și dorul lor de Dumnezeu.

Portret tomnatic
1. Cutremurați suspină plopii
Și ape gânguresc în vad
Ademenind spre-adâncul gropii
Frunzișuri veștede ce cad.
2. Grăbit, pe bolta încruntată,
C-un iute și-aspru fâlfâit
Un stol răsare deodată
Și-și pierde urma-n asfințit.
3. C-un vuiet freamătă natura
Și pomii-așteaptă timorați
Un geamăt străbate făptura
Și munții cei ne-ncovoiați.

Născut la 04 iulie1987, Dej, jud. Cluj, Cătălin Varga este licențiat în informatică la Universitatea de Nord Baia Mare, în 2009, iar în prezent urmează anul II la Universitatea ,,Babeș-Bolyai”, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secția Pastorală.
Eseist și poet colaborează cu câteva ziare și reviste de factura teologică.
A publicat poezii pe site-uri online: crestinortodox.ro ; confluente romanesti ; confluente lirice.

Debut la Revista Luceafarul (Botoșani) cu poemele: ,,Epilog” și ,,Romanță pentru mai târziu”.

Bine ai venit la Luceafărul! Succes!
Redacția Revistei Luceafarul

Epilog
Oglinda-ţi mai păstrează chipul, ca semn c-ai fost pe-aici
Covorul moale încă geme sub paşii tăi trecuţi
Parfumul tău se pierde cadenţat
Prin părul rozelor din vază,
şi toate râd, şi toate plâng
doar eu tăcut te caut.

Printre romanţele târzii sub coarda de chitară
Prin ochii cerului deschis
răsfrânt în călimară
Printre tablouri ascunzând un semn de despărţire
Un ochi pierdut printr-un ungher,
un tremur blând de gene
Un zâmbet rătăcit şi el în pragul de la uşă
întârziat le caut.
Nici c-ai plecat şi-ţi simt adânc de-abia acum plecarea,
Şi umbra ce-ai lăsat-o semn
în tocul de la uşă
Cu ochi adânci şi negri durerea-mi răscoleşti
ca un luceafăr din Olimp înmărmurit sub lauri…
Nici c-ai plecat, şi-n mine gem
singurătăţi eterne.

Te caut printre amintiri
întinde-mi braţul iarăşi
Întinde-o punte peste cer să-ţi pot călca pe urme
Să te găsesc acolo unde mi-ai dăruit un zâmbet
şi-o dulce strângere de mâini,
şi-o caldă-mbrăţişare.
În pragul casei noastre.
…Tu mi-ai plecat, şi n-a trecut decât un ceas de-atunci.

Romanţă pentru mai târziu

Te-aseamăn cu floarea-n grădină
Suavă-n miresme ce-alint’
Sub bolta privirii senină
Te-aseamăn cu floarea-n gradină
Sub crengi de mătase şi-argint.

Te-aseamăn c-un nufăr pe ape
Plutind peste valuri domol,
Cu cât te privesc mai de-aproape
Te-aseamăn c-un nufăr pe ape
Dând clipelor mele ocol.

Te-aseamăn cu luna ce-n noapte
Împarte prin case lumini,
Sub nimbul preazilnicei şoapte
Te-aseamăn cu luna ce-n noapte
Străluce-n petale de crini.

Te-aseamăn cu roua ce curge
Pe fruntea bălaiului prund,
Când clipa în ceruri se scurge
Te-aseamăn cu roua ce curge
Şi-aş vrea în priviri să te-ascund.

Te-aseamăn cu lacrima noastră
Prelinsă pe buze încet,
Când cade pe-a inimii glastră
Te-aseamăn cu lacrima noastră
Tu suflet din piept de poet.

Motto: “Ţinteşte spre lună. Chiar dacă nu vei reuşi, măcar vei fi printre stele.(Les Brown)”
Parodie-pamflet, creaţie dedicată personalităţii marelui muzician George Enescu.

… Portativul tristei toamne. Note, frunzele căzute.
Se aştern covoare groase. Peste iarbă şi alei.
Lacrimi cad. Şiroaie. Valuri. Rămân goi bătrânii tei.
Vine iarna! E aproape. La doar câteva… minute!

…Neclintit. Tăcutul martor. An de an. Întinereşte.
Vechiul parc. Grădina Vârnav. Cu statui şi foişor.
Oază. Pomi. Fântâni. Verdeaţă.” Ochi” de genii. Ce nu mor.
Liniştea? Arar e spartă. Un simbol. Ce ne vorbeşte.

Punctual. La ora fixă. Cu un secol dus în spate.
Grav ecou. Inconfundabil. Orologiul din muzeu.
Rapsodia lui Enescu. Glasul lirei lui Orfeu.
E superbă melodia! Cu acorduri legănate.

Ceas vestigiu. Are suta. O… clepsidră. Mai sunt două.
Primăria şi liceul… Trei în urbe. «Plăci turnante».
Soli de veghe. Sau de taină. Întâlnirilor galante.
… Salbe. Triluri. Te încântă. Fine picături de rouă.

Locuri pline de tradiţii. Muzică. Poveşti. Legende.
Vremuri tulburi. Boli. Şi lipsuri. Zonă gri. A nimănui.
Mic vlăstar. Din opt. Doar unul. Rămas singur. La ai lui.
Un talent. Fără tipare. Argint viu. Printre «calende».

Apariţie-enigmă. Scânteieri incandescente.
Undeva, în nordul ţării. Meteoric. Enigmatic.
As(tru) magic. De proporţii. O cometă. Un galactic.
La pian şi la vioară. „Fenomen“ între talente.

Primii dascăli. Cu «amprente». Umbre ce îl urmăresc.
… Nicolae. Lăutarul. Anonim. La primii paşi.
… Caudella. Componistul. Un profesor de la Iaşi.
Generoşi. Cu suflet mare. Mari artişti. Îl îndrăgesc.

… O prinţesă. Spirit nobil. Nume: Martha. Regretată.
… Carmen Sylva,’Lisabeta. Prima Doamnă. O regină.
… Un micuţ ”copil minune”. Virtuoz. Liră divină.
… Filarmonica Vienei… Un Paris de altădată.

“Viaţa românească”. Prima. Incredibila “Poemă”.
Rapsodii. De mare clasă. Simfonii. De neuitat.
Şi vioara. Şi pianul. Greu calibru. Elevat.
… O “cometă”. Erudită. Traiectorie boemă.

… Recitaluri şi concerte. Cu mesaj profund uman.
Relaxante şi plăcute. Puf de…ursuleţ de pluş!
…Turnul Pisei. Metaforic. Înclinat peste arcuş.
Pedagog… de şcoală nouă! Mare vrăjitor-şaman.

Rafinat, distins, sensibil. Un torent răscolitor.
Charismatică figură. În “Allegro” sau “Andante”.
Prelucrări. Sonate. Lieduri. Şi suite galopante,
Armonii şi orchestraţii. Cu accente din folclor.

…”Zestrea”? Zero, fără “mediu”! (Reverie… magistrală!)
… Îi văd chipul la pupitru. Pe sub frescele sonore.
…“Orator”. În amfiteatre.“Collosseumuri-agore”.
… Stilul clasic. Stilul etno. Îmbinate cu migală.

Cu memorie de aur. Nu privea pe partituri.
Interpret inegalabil. Şi subtile «artificii».
… Plâng diez-bemol-becarii. «Greierii» şi «licuricii»
… Cheia sol. Octave. Game. “Accesorii”.“Garnituri”.

…Opera. Ce avuţie! Repertorii uimitoare.
O comoară. Un tezaur. Precum cel trimis în Est.
…Inspirat nativ. Celebru. Dirijorul-Everest.
Intelect celebritate. «Piramidă». O valoare.

Beethoven şi Richard Strauss… Creatori de edificii.
Ceaikovski. Hellmesberger…liderul “conservator”.
Mozart. Wagner. Paganini… renumitele “capricii”.
J. S. Bach. Şi Brahms. Şi alţii. Un (r)egal al tuturor.

Ca un far aprins ce scaldă peste noapte mapamondul.
Cunoscut în lumea largă. Un reper. O somitate.
Case, sate, instituţii îl duc prin posteritate.
…«Oedip» înconjoară Terra. Calm, tăcut, îşi face… rondul!
……………………………………………
«Te întâmpină pe pragul podului de pe Siret,
Iorga, un gigant istoric, un «luceafăr», Eminescu,
Pictorul Luchian şi încă…”marele rapsod” Enescu!
Un careu de aşi celebri… «monştri sacri», un qvartet!»

…Reportaj din nordul ţării… Am redat un scurt fragment,
Dintr-un tur-incursiune prin ţinuturi…de poveste,
Vorbe cu multiple sensuri. Merge-voi pe cel…ce este,
Pentru scurta antiteză cu imagini din prezent.

… Da, mereu aud aceasta: S-a trecut! E perimat!
Ateneul? Rânduri goale. Săli pustii. Le bate vântul!
… Neo-ritmuri. Trepidante. Se cutremură pământul!
Azi apar. Iar, într-o lună, s-au pierdut, s-au demodat!

După cum natura verde stă sub semnul clorofilei,
Cam la fel, noi stăm în umbra amintitului “portret”.
… Trece timpul. Se duc anii. Precum apa pe Siret.
Către Dunăre. La vale. (De-ar lua şi… “moda zilei”!)
………………………………………………………………….
…Dacă tot vorbim de arte, mă întorc la ce mă doare.
Nu privesc în zări albastre. Mă opresc la noi acasă.
Viaţa literară! Cartea! De ani buni. Cenuşăreasă.
…”Grindini”.“Secetă”.“Furtună”… Şi vrem «spice» pe «ogoare?»

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, decembrie 2011

E un secol jumătate. De când a venit sub soare.
Un miracol de fineţe. De sinteze. Şi nuanţe.
Frenezie. Simplitate.De culori. Şi alternanţe.
…Colţ modest. Uitat. De ţară. Cu splendori. Scânteietoare.

Cu penelul… ca o floare. Măiestrie fără seamăn.
Ornamente. Şi pasteluri. Visuri moarte. În petale.
Peisaje. Delicate. Pomi. Pâraie. Deal. Şi vale.
Tiz-talent. Lui Grigorescu. O spun critici.“Frate geamăn”!

… Cursa toamnei. Cea din urmă. La o margine de crâng.
Expresivul “cap” şi “studiul”. Sugestive. Delicate.
… Şcoala artelor frumoase.”Testul” de fidelitate.
Moştenire. Influenţe. În tablouri. Se răsfrâng.

Cromatism. Arhitectură. Reverii. Catifelate.
De la sfeşnice-buchete la portrete de femei.
Strălucite compoziţii din vopsele şi idei.
Actual. Modern. Artistul. Merge spre eternitate.

Maci. Garoafe. Captivante. Ipostaze din natură.
Dumitriţe. Anemone. Trandafiri. Şi albăstrele.
Firul logic? Altă lume.“Ochiul magic”. Dintre stele.
…Tufănică. Părăluțe. Intrigantă… legatură!

Moară. Poduri. La fântână. Un zugrav. Moş Nicolae.
Nu e moşul de prin basme. Şi nici cel din… era nouă!
… Un cobzar… O fată. Safta. “Înflorate”… Amândouă.
Marea Neagră. De la Tuzla. Sălcii. Chiajna. După ploaie.

Lanuri mii. Porumb pe câmpuri. Birtul… gol. Dar cui îi pasă?
Vară. Arşiţă. Lăutul. Ipostaze inedite.
… Un “poet”. A scris…”imagini”. În cuvinte potrivite.
Epilogul. De răscoală. După muncă. Înspre casă.

Gingăşie. Fond şi formă. Motivat. De pasiune.
Înnăscută. Abundentă. Trup şi suflet. Om de artă.
Luptător. Cu existenţa. Nemilos lovit de soartă.
Vii culori. Imperiale. Cu liant. Devoţiune.

A trecut cu demnitate. Peste “pronosticuri” sumbre.
Timp de căutări de “drumuri”. Printre “pâlpâiri” de “pleoape”.
Într-o eră de”impresii”. Grave despărţiri de ape.
Valul vechi. Cu “pânze” fixe. De cel nou. Mişcări şi umbre.

Frenezie. De culoare. Clar. Contururi. Stil ardent.
Dragoste. Pentru estetic. Energie. Debordant.
Dramatism. De sentimente. Un fior. Vitalizant.
Plin de viaţă. Expoziţii. Mare pictor. Eminent.

Mulţumim, maestre Ştefan! Nume greu. Ce rezonanţă!
(În istorie. Cel Mare. Aprig cerber. Sânge iute.
Domnitor. Legendă vie. Peste vremile trecute.)
…Viaţa ta? Sublim de tristă. O continuă speranţă…
……………………………………………………………………….

În periplul printre arte, o privire la hotar,
Către «truditori cu pene», mai modern numiţi «condeie»,
Neo-scribi-gladiatorii. Cu expresii-reteveie.
Manifeste? Vorbe grele. Rătăcite sub tipar.

Nu mi-ar fi cu supărare. Dacă ar avea ce spune…
… «Boabe seci». Trăiri-fantome. Ca… scânteile din foale!
Bine mai zicea Poetul : «Înşirând cuvinte goale,…»
… Se perindă săptămâna? Iar apare o “minune”!

… Un poet? Vocea cetăţii! Formatorul de opinii.
Port-stindardul. De elită. Înţeleptul. Pe dreptate!
Oratorul. Carte? Tobă! Un simbol-capacitate.
… Nu puţini exclamă astăzi: Ne“inundă”mărăcinii!

Legi, soluţii şi verdicte? Nu vă aşteptaţi la mine!
Rostul meu ? Banal de simplu. Doar atât! Un S.O.S.!
Unei «turme» în derută. Între intrigi ce se ţes,
Îmi scriu “sosul” de cuvinte:”N-ar fi rău… să fie bine”!

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, decembrie 2011

Motto ab initio:
“Oamenii se unesc când e vorba de concluzii, dar se despart când e vorba de păreri.” (Goethe)
Cu dedicaţie distinşilor educatori amintiţi în “Universul meu de dascăli”…

Prolog…
Naşterea. Acorduri ample. O cunoaştere. Cu… margini.
Cel de Sus. Divinitatea. Scrisul. Mii şi mii de pagini.
Numai una. O iubire. Infinitul. Universul.
Moartea. Rece. Nedorită. Poartă. Altei lumi. Reversul.

…O sinteză. Terra noastră. Din etape. Sau secvenţe.
Galaxii. De supernove. Traiectorii-providenţe.
… Aurore. Pe pereţii…existenţei-sinagogi.
Cu sfârşit… Şi el. Vremelnic. O spun marii teologi.
….
(I)
…Un pământ. Desprins din ape. Mii de aştri. Lună. Soare.
Zâmbet de copil. Minune. Blând. Firav. Un fir de floare.
… Început. De nouă eră. Un teribil furnicar.
Zori de zi. O dimineaţă. Raze vii. De chihlimbar.

… Un tuşeu discret de clape. Tuşă fină de tablou.
Tainice reverberaţii. Stranii licăriri. “Argou”.
… Se sting primele ecouri. Linişte. Etern spectacol.
Primii muguri. Şi petale. Flori… de gheaţă. Un miracol.
…

(II)
Se extinde! Fără margini! Orizontul. Tot mai mare.
Paşi nesiguri. O lumină. Raze calde. De la soare.
Vremea primelor cuvinte… Plânsului… Şi bucuriei.
Şapte ani. Cei de acasă. Treptele copilăriei.

Şcoala. Cartea. Intelectul. Termeni. Noţiuni. Expresii.
Teritoriu. De poveste. Idealuri şi obsesii.
Rampă de lansare. Calea. Către spaţiul lui… Apollo!
… La talentele native? Necesară. Şi acolo!
…
(III)
… Ochiul Lui. Ne urmăreşte. Zi şi noapte. Peste tot.
Invizibil. Dar se simte. Să-l descriu ? Nu ştiu. Nu pot.
… Cum arată? Nu cunoaştem! Nu ni s-a descoperit.
Chipul şi asemănarea. Cam atât. I-am moştenit.

… Om. Materie şi spirit. Trup şi suflet. Duh de viaţă.
Artefact. O simbioză. Când şi cum? Un văl de ceaţă.
…Greu proverb. German? Desigur. Lucruri bune? Mereu trei!
Vast. Sublim. Irepetabil. Tot ce face Magnus Dei!
…
(IV)
Cifre, litere şi semne. Şiruri-şiruri. Caractere.
De la stânga către dreapta. Cu sens unic. Mesagere.
Purtătoare de mesaje. Fără capăt. Inedite.
Artificii. De expresii. Şi idei. Meşteşugite.

Din preaplinuri. Naturale. Ies izvoare. Nesecate.
Ca lăcustele. Gregare. Mici… furnici disciplinate.
Cu accente. Rafinate. Sau lejere. Curg la vale.
Încifrate. Şi compacte. Ca inelele de zale
…
(V)
… O atracţie. Enigmă. Ireală.Un magnet.
Declaraţie. În scripte. Asumată. Cu antet.
… Un simbol. Indestructibil. Cel puţin, în teorie.
Zbor înalt. O stare nouă. Plină de euforie.

… Un întreg. Din două inimi. Cu bătăi adânci, sincrone.
Şi…sincope pasagere. Sau momente monotone.
… Lungi tăceri. Cuvinte lipsă. Neclintite bastioane.
Un vulcan. O răbufnire. Replici-valuri. «Caravane».
…
(VI)
… Larg fundal. Cu puncte-stele. Şi comete. Lună. Soare.
Linii. Planuri. Spaţii. Curbe. Astre multe. În mişcare.
Revolute şi atracţii. Căi-tuneluri. De mistere.
Club de gală. Amfiteatru. Repetate premiere.

Explorat. În mică parte. O redută de tenebre.
Un concept. O născocire. Mit al minţilor celebre.
Trecerea. Spre altă lume. Una mult mai bună. Sper.
Peste norii-frontiere. Alt tărâm. Îi spunem cer.
…
(VII)
… Barieră. La… un secol! Rareori, de ea se trece.
O fantomă. Ce există! Notă… gravă! Plus. La zece.
Câte stau sub semnul vietii. Ea le şterge. Un burete.
Iar în urmă, vor rămâne… urme scrise pe perete!

O nălucă. O fantomă. Seceră neiertătoare.
Nu ne uită. Şi nu iartă. E atotsurprinzătoare.
O misivă. Celor… gata! Ce vor trebui să plece.
Un îngheţ. Ce taie… drumuri. Tragedie. Suflu rece.
…

Epilog…
Un final. De cursă lungă. Încheiere de “mandat”.
Maraton? E pentru unii. Altora? Un sprint… ratat!
O depunere. De… arme. Şi de…cai. Şi de…bagaje.
Scurt album. Uitat în spate. Cu frânturi de vernisaje.

… Vaduri… Limite… Jaloane… Sobre entităţi. Terestre.
… Trepte alfa şi omega. Unei scări în timp. Ferestre.
… Număr magic. O enigmă. Din legende. Şi înscrisuri.
Lumea celor şapte taine. Panteonul meu de visuri.

Motto postrema: Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: unul- de a crede că nu exista miracole; altul- de a crede că totul este un miracol. (Albert Einstein)

indemnul autorului:
Citeşte şi încearcă
să nu plângi!

Cuvânt înainte

e un fel de cutezanţă
poate am mers prea departe
cu o carte de vacanţă
pentru cei care ştiu carte

cei ce zac în opulenţă
ca-ntr-o amintire vie
să-şi alunge cu decenţă
musca de pe pălărie

de o fi nervozitate
de se va roşi chelia
îi rog prin această carte
chiar să-şi scoată pălăria

de-o fi rost de represalii
dacă-i doare scăfârlia
aflaţi domnilor – canalii
eu nu-mi dau jos pălăria.
Autorul

***
Văd istoria cu jale
într-o implicare crasă
iartă-mă Caragiale
roata vremii nu mă lasă
***

îndemn
într-o lume nemiloasă
hai să cultivăm catrene
ele sunt iarna geroasă
pentru cei fără izmene

detaşare
lume înfiorătoare
plină de dureri şi drame
cu un soi de detaşare
ne hrănim cu epigrame

aleşii
când aleşii noi au toane
frunză galbenă şi verde
ei se bat pentru ciolane
ţine-i Doamne, nu mi-i pierde

valoare
să-i spunem despre valoare
marelui demiurg stăpân
viaţa este curgătoare
doar lichelele rămân

democraţie
de la munte la câmpie
pân’ la Bucureşti
te ador democraţie
dar ce scumpă eşti

elene
trei elene, trei unelte
s-au născut în ţara mea
oferind picioare zvelte
albe, trase la rindea

medicală
mişună limbrici şi salmonele
şi stafii şi clovni etcetera
ţară sufocată de lichele
mă topesc în maladia ta

cădere
cocoţată-n sferele puterii
o lichea căzu atât de rău
că se scufundară-n toiul verii
musculiţele în stârvul său

numire
printr-o hotărâre a fos uns
să lucreze bine şi să facă
portofoliul aparat de muls
ministerul preacinstită vacă

motivaţie
mari ciolane cu grăsime
agăţate sub firide
au făcut să se exprime
toţi şacalii din partide

terapie
taxe, biruri şi podvele
o, istorie, infern
precum spirtul sunt şi ele
uz extern şi uz intern

diletantism
sunt un ins din cale-afară
efemer şi diletant
şi admir la mine-n ţară
al căpuşelor instant

medicală
ţara mea, între tranziţii
primăveri şi veri şi ierni
ai ucis toţi paraziţii
au rămas doar cei interni

cratere
este soare, voie bună
peste munţii de bazalt
avem cratere pe lună
avem cratere-n asfalt

drumuri
grigorescule – maestre
tot gândindu-te la noi
ne-ai lăsat zălog şi zestre
drumul carului cu boi

banii
când ieşim goi din piscină
şi ne alungim la soare
nimeni setea nu ne-alină
decât portofelul mare

pădurile
apa duce sânge verde
apa duce roşu sânge
codrul verde-ncet se pierde
se cutremură şi plânge

lăcomie
crâncenă e lăcomia
iar prostia este mare
să trăiască omenia
baza de impozitare

dorinţa
toacă-i Doamne şi-i omoară
le închide gurile
fă prostia grea să doară
precum dor arsurile

criză
cred că din motive varii
a intervenit minunea
înmulţindu-se măgarii
s-a diminuat păşunea

criză
criză de medicamente
criză mare de biştari
dar nu-i criză de miniştri
de prefecţi de de primari

târg
care-i preţul unei hrube
dar al unei fete mari
lepădaţi-vă de bube
cumpăraţi parlamentari

gazdă
Românie, ţară gazdă
pentru celelalte naţii
plugul nostru zace-n brazdă
sub sălbatice mutaţii

visare
să privim în largul zării
să privim sub flori de tei
că se-ntoarce-averea tării
de pe apa sâmbetei

implementare
în politică-i chemarea
cu minciuna şi cu basmul
dar lipsind implementarea
nu apare nici orgasmul

eva
ea privea spre cer absentă
cu argintăria-n poală
de trei ori mai suculentă
ca regina nopţii goală

eva
apropo de două fese
carne caldă, marmoree
cu mişcări prelungi şi dese-
criminala din femeie

bazar
oferim gameţi, ovule
ce material ardent
cu virginităţi şi scule
proaspete şi second-hand

naştere
clonă ori inseminare
zonă candidă, frivolă
şi banditul reapare
cu însemn la banderolă

medicală
vieţuim în decadenţă
cu atrocităţi orale
borborisme, flatulenţă
vânturi reci, electorale

drepturi
ai un milion de drepturi
ale tale-s , fără teamă
poţi să ţipi, să plângi, să urli
nimeni nu te ia în seamă

criză
uneori câte un mahăr
se îmbogăţeşte-n criză
trântor încleiat în zahăr
ca să aibă multă priză

ecologie
taxe, reguli se extind
mediu fragil, pur sau nu
noi, intens catadicsind
ne-nverzim în deja vu

unui jude
te-ai trezit stimate jude
paşi pierduţi şi înţelepţi
din canoanele zălude
treci în lumea celor drepţi

unui jude
bu-hu-hu femeia jude
bu-hu judele femeie
dar le vede şi le-aude
când e goală cum să steie

apărătorul
speţe, cereri adrisante
suflet gol vorbind la bară
cauze odorizante
răbufnesc pe dinafară

gheorghe
pân’ să treacă puntea mare
gheorghe a-nţeles aspectul:
cu primarul văr primare
perfect simplu sau prefectul

trafic
apăraţi-vă onoarea
când în trafic vă aflaţi
să nu ignoraţi putoarea
partenerilor guşaţi

unor lefengii
demnitari cu ceafă grasă
lefengii cu leafă forte
plăci tectonice sub casă
ateroame pe aorte

corupţie
aşa-i preacinstita şpagă
prosperă din cale-afară
unii-ncearcă să le-o tragă
unul stă şi altul cară

e un fel de cutezanţă
poate am mers prea departe
cu o carte de vacanţă
pentru cei care ştiu carte

cei ce zac în opulenţă
ca-ntr-o amintire vie
să-şi alunge cu decenţă
musca de pe pălărie

de o fi nervozitate
de se va roşi chelia
îi rog prin această carte
chiar să-şi scoată pălăria

de-o fi rost de represalii
dacă-i doare scăfârlia
aflaţi domnilor – canalii
eu nu-mi dau jos pălăria.
(Din volumul de epigrame: ,,… să nu plângi”, Ed. Arena Cărții, Botoșani-2011)

Sub ramura de măr
Din flori dalbe, flori de măr
Aş vrea să-ţi împletesc cunună
Şi s-o aşez pe fruntea ta
În nopţile cu lună plină.

Şi din livada cu mulţi meri
Flori dalbe, flori de măr,
Să-ţi scutur ziua –ncetişor
Flori dalbe,flori de măr.

Să-ţi ningă lin pe al tău păr
Flori dalbe flori de măr
Iar eu să te iubesc cu dor
Flori dalbe ,flori de măr.
…………………………..
MARIN TOMA
Dedicată ţie Doiniţa

La poarta sufletului
La poarta sufletului tău,
Eu m-am rugat ca la icoană!
Şi ea, mi s-a deschis încet,
În linişte-i de catedrală!.

Şi am păşit sfios în templu
Unde-am trezit jar de iubire
Iar trupul tău făr’de prihană
Mi-au dezgheţat trăiri sublime

De-atunci, nu pot uita o clipă,
Trăirea ce-am simţit-o eu.
Când îmi spuneai dragă copilă
Că mă doreşti…să fiu al tău.

Femeie…
Ce mamă te-a purtat în pântec?
Ce Zeu i-a’nsămânţat rodirea?
Şi care dintre Sânziene
Ţi-a pus în scaldă… doar iubirea?

Eu zic că, poate-a fost Apollo!
Şi ea… zeiţa Afrodita!
Tu esti precum e spuma mării
Şi din priviri trimiţi ispita!
 
Oricum nu pari a fi femeie,
O pământeană’ntre femei
În jurul tău roiesc luceferi
Şi jertfe faci chiar printre zei.
 
Aş vrea să fi  nepieritoare…
Iubirea să ţi-o simt din plin.
Căci, merităm toate acestea
Iar eu, la chipul tău… mă-nchin!

Motto:
,,Actual, mereu acelaşi, chiar şi peste un mileniu,
Eminescu, da, trăieşte prin talentul său de geniu!”

Turist pentru câteva ore la Porţile de Fier. I şi II.
Vocea baritonală, cu un timbru plăcut a ghidului îmi captează cu totul atenţia.
O uriaşă lucrare hidroenergetică demarată în urmă cu aproape o jumătate de secol…
Centralele şi ecluzele, la ambele obiective, aparţin câte una fiecărei naţiuni partenere în proiect. Românii şi bunii vecini de la sud, iugoslavii, aşa cum erau pe atunci numiţi, acum destrămaţi în şase state: sârbi, sloveni, croaţi, bosnieci, muntenegreni, macedoneni… chiar şapte, îi uitam pe cei din Kosovo.
Un nesfârşit lac de acumulare care a ridicat cota apelor Dunării cu câteva zeci de metri.Vechea Orşovă – castrul roman Dierna de la gurile de vărsare ale Cernei, bătrâna insulă Ada-Kaleh, de cca. 8 kmp, paradisul traficanţilor din Balcani şi câteva sate limítrofe au dispărut pentru totdeauna înghiţite în burta fluviului.
Două secole a tot trecut fâşia de pământ ca la ping-pong dintr-o mână în alta, când la austrieci, când la turci, până când, la dezintegrarea Imperiului turc, ceva mai puţin de suta de ani, să tot fie, populaţia zonei s-a alipit Regatului României.
Comunitarii turci localnici şi-au luat lumea în cap la demararea lucrărilor de construcţie şi au plecat prin Dobrogea sau pe unde au văzut cu ochii.
Ghidul îmi spune, cu fin umor, că în amurgurile liniştite de vară, încă se mai aud ecourile vocii muezinului din adâncuri care cheamă credincioşii pentru rugăciunea de seară la moscheea ce se odihneşte pe fundul apei.
Mai multe specii de peşti, care migrau din Marea Neagră în amonte pe traseul de înmulţire, au fost împiedicaţi să mai urce către locurile de depunere a icrelor şi au trebuit să se adapteze situaţiei nou-create.
Asta, cu forţe şi resurse proprii, ca să o dăm pe anecdotică, doar prin ei înşişi… de parcă ar fi avut de ales bietele creaturi când au dat nas în nas cu titanul de beton şi oţel apărut peste noapte de-a curmezişul cursului…
E adevărat, au primit totuşi o brumă de mână de ajutor din partea autorităţilor vremii sensibile la diversitatea de specii ameninţate de ridicarea barajului.
Cât de maiestuoasă este priveliştea firului şerpuit al Dunării printre munţii de piatră crestaţi de padine şi de aripile vantului, nişte ciclopi străjuind mersul tacticos al barjelor încărcate ochi…
Gigantul hidroelectric, fruct cu gust bun al ,,tradiţionalei prietenii româno-sârbe” o legătură cu un vârf de formă în perioada anilor de glorie Ceauşescu-Tito…
Îmi amintesc de spusele profesorului meu de istorie, de acum patru decenii, care punea pe seama lui Iorga afirmaţia că, dintre vecinii noştri, doar cu Marea Neagră şi cu Serbia nu am avut vreodată conflicte directe.
Frumoasă imagine, impresionantă, dar cât adevăr este în spatele ei?
Mai bine zis, cât mai este, asta dacă o fi fost vreodată idilică şi nu doar un mit bine speculat şi întreţinut de propaganda unor anumite vremuri.
Anumite stări de lucruri semnalate mai mult sau mai puţin voalat de către unii dintre trăitorii locului m-au pus serios pe gânduri şi mă duc cu gândul că, la ora actuală, Marea Neagră rămâne singurul vecin de încredere al românilor.
Bombardamentele NATO din martie –aprile – mai 1999, deschiderea pe calea aerului a unui anume «coridor de zbor» pentru intervenţii rapide, embargoul petrolier par să fi schimbat destule în mentalitatea şi legăturile de nezdruncinat pe viaţă şi pe moarte dintre români şi sârbi.
Până la urmă, mai fiecare naţiune îşi are propria sa politică de apărare a intereselor vitale, a identităţii culturale, şi, mai târziu sau mai devreme, intrând în contact cu cea a vecinilor, apar serioase repercursiuni asupra minoritarilor aflaţi în apropierea graniţei…
Pace şi armonie? Mai încolo. Poate. Să fim optimişti !

La invitaţia conducerii Uniunii Scriitorilor şi a Societăţii Scriitorilor Danubieni, între 13-15 ianuarie 2012, am fost prezent la manifestările Festivalului internaţional de literatură Mihai Eminescu, ediţia XXI, Drobeta Turnu-Severin, unde mi s-au acordat medalia şi diploma Premiului Eminescu pentru poezie.
Un premiu pe care îl dedic, în egală măsură cu apreciere şi cu umor, celor care
s-au străduit din răsputeri şi au făcut tot ce a depins omeneşte de ei pentru a nu fi remarcat…Mai mult de atât chiar nu puteau face!
Grele ca pietrele de moară sunt semnăturile de confirmare de pe document ale academicianului Mihai Cimpoi din Moldova şi profesorului Florian Copcea, înscrisuri care obligă la tot mai multă trudă…
La Drobeta am avut parte de o primire cu totul aparte, de nişte gazde cu totul excepţionale dar şi de momente de neuitat…
Prezenţa la postul local de televiziune alături de academicianul Gheorghe Păun, de la Curtea de Arges, părintele ,,go”-ului românesc, promotor al culturii autentice şi Teodor Groza-Delacodru (Serbia), unul dintre sensibilii condeieri la necazurile românilor de pe ambele maluri ale Dunării, la invitaţia directorului George Bureţea, despre care am aflat că are legături de suflet cu moldovenii noştri de la Iaşi…
Depunerea unei coroane de flori cu primarul Orşovei, Constantin Adrian Brăgaru, la bustul Poetului…
Posibilitatea de a vorbi în public pe teme ale prezentului literaturii, despre teoria coexistenţei în bună pace a valorilor literaturii, în opoziţie cu teoria perimării stilurilor şi a modelor zilei, despre Botoşaniul Nordului şi Ipoteştii Botoşaniului la statuia lui Eminescu de la Drobeta Turnu-Severin şi Băile Herculane…
Prilejul de a lega prietenii cu scriitorii Florian Copcea (un Sadoveanu impunător fizic, un lider spiritual înnăscut, amfitrionul, sufletul festivalului), Paula Romanescu (o rafinată Angela Merkel a lumii literaţilor), Virginia Paraschiv (o Doina Cornea fermă şi competentă a criticii literare), Ileana Roman (un om cald şi plin de energie), Jean Băileşteanu (calm, documentat, amabil), Mihai Antonescu (un distins severinean-bucureştean cu citate şi remarci subtile), Emil Lungeanu (un excelent analist, cu mult umor şi un bagaj greu de informaţii), Marius Popescu (o prezenţă inconfundabilă), Vasile Morar (cel mai mare poet român în viaţă, după propria recomandare, în acest caz, îi respect alegerea şi va trebui să îmi caut o altă titulatură, mă mai gândesc încă la cea dată de către un ,,stâlp” cultural.. ,,prinţul moştenitor al imperiului lui Eminescu”: -))), Florea Miu (i-am remarcat experienţa de viaţă şi profilul lui Enescu), Titu Dinuţ (echilibru şi calibru), Viorel Mirea (ai ce discuta pe orice temă, e la curent cu de toate), Denisa Maria Balaj (o tânără speranţă), Elena Andreea Ion (afirmare şi confirmare), Sorin Florian Copcea (calităţi de reporter şi un excelent organizator), Nelu Barbu (arta conversaţiei, un profesor extrem de amabil), graficiana Adina Romanescu (mulţumesc mult pentru portret, când l-am văzut, am rămas… mască!),”masivul” cu barbă Vasile Barbu şi ceilalţi din grupul de scriitori ai Voivodinei Serbiei (cât de veseli şi prietenoşi erau aceşti Duşan, Vito sau Pavel!), excursia la Mănăstirea Sf. Ana – cu maica Onufria recitând din Rainer Maria Rilke – şi cea de pe incredibilul traseu de-a lungul Dunării sunt tot atâtea motive de satisfacţie şi amintiri de neuitat.
De pomină mi-au rămas orele de seară depănând impresii şi amintiri sau punând lumea la cale, cu hohote de râs fără sfârşit pe seama grabnicei recuperări la… calendele greceşti a datoriei grecilor de către naivii parteneri U.E. occidentali creditori (cam tot pe atunci voi avea şi eu parte de două rânduri de apreciere de la anumiţi pseudoîndrumători culturali!) sau ascultând poezii, muzică şi anecdote.
Nu ştiu daca i-aţi auzit vreodată vorbind pe Paula Romanescu, Virginia Paraschiv sau Marius Popescu despre personalitatea lui Eminescu, dar va trebui să mă credeţi pe cuvânt că este ceva cu totul emoţionant. Până la lacrimi.
A fost o plăcere să îl urmărim pe scriitorul Florian Copcea prezentând cu patos, deloc zgârcit în aprecieri, o sinteză a profilului autorilor prezenţi şi a scrierilor care au văzut lumina zilei în ultimul an.
Erudiţi sensibili la frumuseţea din artă. Tuturor le transmit cele mai bune gânduri şi urări de sănătate! Nu ştiu când şi dacă voi mai ajunge la capătul ţării, dar până una-alta, pot afirma cu deplin temei: Veni, vidi, vici! Et in Arcadia ego!
De la Bucureşti, interesantă coincidenţă, am venit în acelaşi compartiment de tren cu laureata Premiului Opera Prima a Festivalului Eminescu de la Botoşani, Crista Bilciu, cu care am tot stat de vorbă. L-am cunoscut în sală şi pe celălalt laureat, tânărul Andrei Dosa.
Chiar dacă avem stiluri total diferite, este destul loc pentru toţi sub soare. Sincer, cu prietenie dezinteresată, îi felicit pe ambii pentru nominalizare.
Laureatul Operei Omnia, Ioan Mircea, un autor profund, cu personalitate, experienţă de creator, într-adevar, are ceva de spus celor mai tineri decât Domnia Sa. O alegere reuşită pentru premiu.
Varujan Vosganian. Ambasador al…Eutherpei la festival. Oratoria ca artă. Intelect condensat în cuvinte bine alese. Am ascultat fascinat o complexă filozofie asupra sfântului care ia asupra sa spaimele şi temerile omului, secondat de geniu, un intermediar între divinitate şi omenire.
Cu totul deosebite, şi naturaleţea vorbitorului şi înalta ţinută a discursului.
Câteva dintre remarcile actorului Marius Rogojinschi, excelent prezentator,
bine plasate la momente potrivite, cuvinte de pus la… arhivă, au făcut deliciul asistenţei…
Primăvara lumii literare, dezgheţul, o schimbare de sistem şi de filtre de valori e mai aproape ca oricând…
Aisbergul pe care s-au refugiat nefericiţii promotori ai inculturii, ai nonvalorilor, ai superficialităţii ridicate la rang de primadonă atotcunoscătoare crapă din încheieturi. Cu efecte pozitive în literatură…
Mai devreme sau mai târziu, valoarea şi adevărul ies precum uleiul la suprafaţa apei, e în firea lucrurilor asta…
În aceste zile ale culturii botoşănene, printre rânduri şi vorbe, am regăsit această idee atât la Varujan Vosganian cât şi la Mircea A. Diaconu, Mircea Martin, Marius Rogojinschi sau la Alex Ştefănescu pe un post de televiziune.

Câteva mici surprize pe care le-am găsit pe căsuţa de mail a poştei electronice…

Concursul de poezie Dor de Eminescu, Sunetul Muzicii, Sebeş, ianuarie 2012.
Dorel Mihai Gaftoneanu, secţiunea creaţie literară adulţi, Premiul al II-lea.
Antologia Artă sfâşiată, Valentina Becart, 73 de poeţi contemporani, inclus al doilea în carte…

La sfârşitul acestei luni, invitaţie specială la Zilele Festivalului Internaţional de Poezie şi Epigrame ,,Romeo şi Julieta” de la Mizil.

Dorel Mihai Gaftoneanu, poet enciclopedist de Vasile Timofciuc, Actualitatea Botoşăneană.

,,LA BOTOŞANI A RĂSĂRIT O NOUĂ STEA A POEZIEI ROMÂNEŞTI?!
De ceva vreme, constat că, în lumea literară botoşăneană, se tot înjură un nume românesc, al unui poet care a apărut în urmă cu nici un an (aprilie 2011) şi care, tot adună premii după premii din partea juriilor pline de competenţă şi profesionalism, cam de pe întregul cuprins al Ţării Româneşti. De ce oare această furie oarbă împotriva numelui său?… Pentru că, el, poetul Dorel Mihai Gaftoneanu ne readuce în sufletele noastre marea poezie şi care cu siguranţă aceasta, va rămâne generaţiilor viitoare prin mesajul neaoş românesc pe care-l conţine? Pentru că, da, nici un vers nu poate fi mai frumos decât cel cu deschidere largă, cu rimă şi ritm, nici un gen nu poate fi mai bine savurat decât oda, odiseea, glossa, parodia, pamfletul, pe care acest poet robust a reuşit în stilul înaintaşilor noştri să tulbure deja lumea poetică împărţită în grupuri, grupuleţe, cum este şi cea botoşăneană. Cât va mai fi tolerată în lumea literară împărţirea în aceste ginţi, cu scopul vădit de a fi mai uşor de condus de la ,,centru”de către un Preşedinte căruia îi place să vă ştie împărţiţi în scriitori ieşeni, botoşăneni, nemţeni, călărăşeni, teleormăneni, bihoreni, bistriţeni, etc. după numărul şi numele judeţelor în care locuiţi, când voi sunteţi scriitori, poeţi, pictori, oameni de cultură români… şi atât!”
Autor: MARIN TOMA, fondatorul revistei DOR DE DOR.

Vă mulţumesc, domnule Vasile Timofciuc şi domnule Marin Toma pentru solidaritatea în bine!