Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Poezii de Ionuț ȚENE: ,,Limita legală a poetului”

Limita legală a poetului Poetul a depășit limita legala de viteza Poetul întotdeauna depășește limita cuvintelor Pe procesul verbal al unui polițist care nu a știut niciodată ce înseamnă iubirea Pe poșetă de lux a unei femei care a citit toată viata emblemele unor firme de marca Viteza legala a poetului e dragostea cerului Pentru frunza căzută din paradis Ionuț Țene Alcala, 23 octombrie

ALUZII

Un grup Neuniform Mărșăluiește Iubește.. și uită De formă De grup Și de ce mai iubește Și ușor Se oprește Un pom E tăiat Și încă mai crește De ciudă Mai înverzește Pământul întreg Se umbrește Și crește Apoi tăiat Se oprește O linie Ușor curbată Făcută de om Și neterminată Se îndreaptă Ca faptă Ca aptă În lumina mată Ușor curbată Se saltă O mare De valuri...

Poezii de Ionuț ȚENE. Portal

POEZII DE IONUȚ ȚENE Portal În acel loc Păsările vorbesc În acel timp Și iarba Vorbește Casele se aliniază Vorbind Câinele care latră Vorbește Acolo ochii pisicii Vorbesc Privirea copiilor Care merg cu spatele spre nori În pădurea aceea și copacii Vorbesc Cu dinții lor de frunze Care mușcâ liniștea Cu sete De țiuie urechile Tăcerii Ionuț Țene

NU POT

Nu mai pot să privesc Răsăritul confuz al zilei Ca apoi, să citesc Din cartea de căpătâi a vechimii Nu pot să ascult Glasul tăcut și grăbit al mulțimii Ca apoi, să mă văd Prin ochii lacomi ai lumii Vreau totuși să fiu Un amănunt discret al timpului Rămas interpus În sfârșitul începutului din marele final Nu pot, chiar să cred În oul găinii făcută din ou de găină Ca apoi,...

EVOLUȚII

Scara ruptă mai înalță Pe-al munților veșmânt Doar cuvintele de gheață Țin hotarul pe pământ. Înc-un răsărit se varsă Sub al lumi început, Peste-o lumânare arsă Tot mormântul e umplut. Mersul pașilor de mâine Prin coline de gândire Se-mplinește ca o pâine Frământata prin zidire. Importanța și speranța Alungate sunt de drum Moartea își câștigă viața Focul lumii n-are...

AM PLÂNS

Am plâns… Am plâns după stele Apoi, am râs fără ele Am fugit de singurătate Călcându-mi propria libertate Am vrut să zbor cât mai sus Dar aripile realității s-au redus Am strigat la cer În zadar, cuvintele urcă și pier Am dăruit pâine și soare Crezând în voință, la drum nu doare Mi-am dăruit o primăvară Și lor, pentru a se-nfrupta cu fală Culeg zâne de ceară Când pe...

DESPĂRȚIRE

Poem selectat din volumul în prigătire pentru publicare, La braț cu al 13-lea ghinion ____ Amintirile s-au scurs prin nisipul timpului Sentimentele au plâns în cascada gândului Cât de mare e distanța faptelor ce au trecut Cât de mică e speranța, unde oare s-a pierdut Întâlnirea, mare taină, noi mereu simțeam Bucurie spaimă, zilnic noi le împărțeam Cât de dulce e trădarea într-un...

LACRIMA

Într-o lacrimă de gheață Ieri m-am regăsit O suflare îmi dă viață Alta mi-a șoptit Câte suflete ușoare Într-o inimă s-a rupt Câte vieți într-o culoare Pași, n-au mai făcut Scap privirea din icoane Ca un mare amăgit Starea mută dă frisoane Cât e de iubit? Chipul tău strivește marea Înspumată-i calea ta Eu rămân un gust de sare Prea topit de urma ta Să ne aruncăm în mare De...

De ce-am plecat din Huşiul meu…

E greu să scrii despre amintirea unui om la care ai ţinut mult; reîntâlnirea aceasta virtuală, în gând, e, de fapt, o nouă despărţire: cu cât te chinui mai mult să-l readuci lângă tine, cu atât mai fără de întoarcere îţi apare plecarea lui. Pe Valeriu Penișoară, am început să mi-l apropii încă dinainte de a-l cunoaşte. Sentimentul acesta l-am avut de prin anul 1975; pe atunci,...

LIMBA ȘARPELUI

O coală albă, albul se revoltă. O vorbă slabă, lumea o suportă. O pană îndoită în scrisul suferind, O idee friptă în adevăr plutind. O mie de cuvinte au adunat un joc, O sută de morminte stau singure în loc. O cifră rece pusă-n calendar, O dată trece și nu avem habar. O singură culoare pe un cearșaf timid, Tablouri în soare cu nuanțe de vid. O lacrimă uscată căzută din ocean E...

VIAŢA ESTE O UMBRĂ

Viaţa este o umbră nedesluşită Ce se aprinde pe câmpia dezgolită, Acolo unde soarele e la asfinţit Iar luna o mângâie c-o mână liniştit. Viaţa nu e roz, e dificilă uneori, Plină de nedreptate şi provocări, Te simţ doborât, obosit şi mâhnit Într-o lume atât de greu de urnit. Dacă provocările vor apărea Vom găsi resurse pentru a le îndrepta, Doar puţină înţelepciune să...

Feuilles d’automne

Feuilles d’automne Feuilles d’automne… Souvenirs qui touchent ma mémoire Me rappelent de toi et, aussi, de moi-même, En passant dépêchées, comme un rêve dérisoire, Dans un monde éphémère où je sais que je t’aime. [Frunzele toamnei Frunzele toamnei… Amintiri ce revin Îmi vorbesc de tine și de mine însumi, Veștejindu-se-n grabă, ca un vis banal, Într-o lume trecătoare...

DRUM

Triada florilor blajine Ascunse-n miez de noapte Aduc tămâie și suspine Istorii spuse-n șoapte În lumea asta chioară A sentimentului pierdut Să facem liniște o seară Și tot trecutul e-nceput Nu poți privi la stele Dorind lumina sfântă E întuneric fără ele Un gol ce ne frământă Fugind spre bunătate Ca lupii cei flămânzi Redăm doar răutate În fața celor scunzi Uităm...

Colind

Din înalturi, cern nămeţi Pe pământ, albe peceţi, Şi-n decorul auster, Cântă îngeri, lerui, ler. Ne îngroapă fulgii grei În mormane de scântei, Cad zăpezile din cer Peste lume, lerui, ler. Se întorc în suflete Zurgălăi în clinchete, Lacrimi îngheţate-n ger Ning întruna, lerui, ler. Prin puhoaie de ninsori, Amiroase-a sărbători, Timpul vieţii efemer Se opreşte, lerui,...

E TOAMNĂ

Frigul ploilor de toamnă Zilele m-i le-amăgesc La nimicuri mă îndeamnă Vor să le iubesc Din ninsoarea frunzelor Galben mă vopsesc Curtea sentimentelor Azi mi-o încropesc Norii întristați de mine Toți se tologesc Supărarea stă pe vine Eu s-o potolesc Fug și berzele hrănite În al vântului refren Pentru gânduri sunt gonite Și de savurosul ten Câmpuri multe deochiate În tunsoare de...

Lumina

E liniște în codrii reci, Pe lac vin ploi de stele, Se plimbă toamna pe poteci La braț cu doruri grele. Un veac, ce pare c-a fost ieri Își retransmite seva, Dar tu nu vii de nicăieri Să te vedem aievea. Fiind băiet s-alergi desculț Pe-asfaltul ud de ploaie, Să vezi în chipul celor mulți Oglinda din odaie. Adie vântul prin stejari Ușor ca o părere, Când geniul tău, refuză iar Suprema...

Singurătate

Motto Vai de cel care, după ce deschide seara uşa camerei, nu are cui spune „Bună seara”. Octavian Paler În ziua aceea, pe care abia şi-o mai amintea, Colette a intrat pe poarta orfelinatului cu o gentuţă în care Bernardine, vecina bunicilor săi, îi îngrămădise câteva hăinuţe ponosite şi o păpuşă ruptă, la care ţinea cel mai mult; o primise de la Yvonne, prietena ei de joacă,...

DE FRICĂ

Dau drumul la stele Printre vise și har Lumina din ele Împrăștie jar Îmbrac și minciuna Pe al lumii cântar Să știu, furtuna Unde are hotar O boabă de hlei Din nisipul mulțimii Dată la zei Dă drumul cruzimii Nu pot să respir Prin cuvinte goale Din fuior un fir Încâlcește o cale Adunând ce e rău În ulcele de bine Trezesc un călău Pentru ziua de mâine Tremur cântând Imnuri de...

TOAMNA, MIRACOL CU PARFUM DE STRUGURI COPŢI

Umbra toamnei peste tot se risipeşte, Aerul proaspăt,rece nu mă clinteşte, Soarele urcă leneş prin pânza norilor, Păsările se pierd în pâcla orizonturilor. E anotimpul cu ochii lui galbeni şi mari Ce respiră-ntotdeauna numai culori, Împrăştie-n văzduhul străveziu arome, Croncănitul cocorilor peste tot se aşterne. Îi simt respiraţia-n frunzişul copacilor, În leagănul cerului...

Treji, fragili. Copii ai vremii

Iubite, să nu adormi! Nu cred că mai știu a visa! Cinci august și-un ceas de cinci bat la ochii-ți vineții, Peste ochii-mi scurși de dor, peste firea ponosită, În muzica ta albastră care-a devenit a noastră Am cules și-am pus iubirea într-o glastră –ai plâns, suflete-n fereastră. În lumină-auzi iubirea ce ne înseta nevrând Să stârnească ieri furtuna ce ne-nfometa pe...

Vise-n genuni

Toamna dintâi coboară-n livezi Şi nu văd… Şi nu vezi… Gânduri rostite se duc peste vremi Şi te chem… Şi mă chemi… Vorbele au amuţit sub trăgaci Şi eu tac… Şi tu taci… Lanţuri ce-au fost se sfarmă-n verigi Şi te strig… Şi mă strigi… Vânturi fugare mai umblă prin duzi Şi te-aud… Şi mă-auzi… Clipele pier ca ţărâna sub roţi Şi...

Oare mai știi…

Mai ţii minte Despresuratele cuvinte Ce ţi le-am aşternut, covor, Să te mângâie, să te-alinte, Abia şoptit, tulburător… Oare mai vezi Nedezminţitele dovezi Cu care te-am împresurat, Ca pe o frunză, muguri verzi, Necontenit, neîncetat… Îţi aminteşti Neîntâmplatele poveşti Cu care te-am călăuzit Până la porţile cereşti, Nepământesc, nedesluşit… Oare...

Reîntoarcerea în sat

Din depărtate zări, rătăcitor, Cu pasul rar şi mersul tot mai greu, Bătrân, pribeag şi mistuit de dor, Mă-ntorc din nou la tine, satul meu. Când te-am lăsat, era-ntr-o toamnă, Copil fiind, la alte şcoli plecam; Nici nu ştiusem bine ce înseamnă Să mă desprind, ca frunza de pe ram. Am fost şi eu umblat prin lume Şi m-am învrednicit mereu de ea; Dar, cât de mare fuse al meu...

Iubirea noastră

Îți mai aduci aminte cum, În dezmierdarea verii, Iubirea o negam necum Desculți pe malul mării, Cum ne țineam de mână strâns În dimineți senine, Și ascultam al mării plâns Mișcați adânc în sine? Cum fiecare răsărit Ne sugera că moartea Iubirii care ne-a unit Pieirii-i va fi soarta, Că vecii-n veci ne vor avea Împărtășind iubirea, Precum de-atunci puteam jura C-aceasta ni-i...

Cerșetorul și câinele

Flămând şi peticit, în iarna grea, Fără de vârstă şi fără de nume, Un cerşetor, uitat de Dumnezeu, stătea La margine de drum, la margine de lume. Avea ani mulţi – le şi pierduse şirul, Nici cum îl mai chema nu-şi amintea; De foame şi de frig, îşi îngâna delirul: „Fie-vă milă, oameni buni, de viaţa mea…” Dar oamenii, grăbiţi, nu-l auzeau, Înapoindu-se...

Rugă pentru Basarabia

Rugă pentru Basarabia Lui Grigore Vieru Iartă-mă, Doamne, dar mult prea mult am tăcut Şi prea am luat în seama mea toată vina; Nu-s vinovat că frate-meu trăieşte peste Prut, Iar soră-mea e măritată-n Bucovina. Toţi pruncii, bunii şi străbunii în viaţă Nu au vălul pe chip ca-n lumea arabă; Cum ai putut, Doamne, să scoţi Moldova la piaţă? Cum să o vinzi, ca pe ovăz, la tarabă? Cînd...

Sacrificiul unei scurte vieți

Ceaiul s-a răcit în cană, iar motanul zgârie-n ușă. Mângâi absent ceașca verde și te lași vrut așteptat. Te îndemn să-l bei, iubite, te-aș certa de aș putea Dar ești calm, nu simți puterea vremii ce s-a încheiat. Râvna mi-am pus-o pe ștreang, m-am sacrificat iubirii, apoi mișelesc contract, am rănit ce-am adorat. N-am vrut să ucid, pecete, dar culmea, n-aș îndura Un...

Biruitorul morții

Ceru-i senin și plin de nori, Trecut-au viscol și ninsori; Au fost și vor mai fi furtuni S-or duce zilele-n genuni. Se razboiesc încet, cuminți Îngeri de ură și cu sfinți, Dar toate-acestea-n drumul lor Ajunge-vor spre Creator. Se-adună norii grămadă, Lumea vrând parcă s-o vadă; În cete parcă se-adună Cu sau fără voie bună. Niște moși cu brabă albă, Chip senin și pleata dalbă; Gârboviți...

Mărturisire

Clipe scurte adunate îmi dau secole și vieți Lungi momente de regres pentru a gândi la moarte Și o clipă-n vânt purtată este viața ce-o trăiesc. Cimitire și scrisori și un câmp întins cu flori Mă strigă să vin aproape. Mă strigă să mă opresc. Îmi șoptesc miresme oarbe, vor să mă eliberez. Cum e lumea aceasta-ntinsă, cu himere, vrăji în ea, Sufletul meu e chemarea,...

ÎNDRĂGOSTIT

Un păcat cu aripi albe Și cu forme de iubit Vine-n simțurile slabe Și s-apucă de vrăjit Ochii cad pe a ei forme Pentru-a pipăi, visând Gândul cade pe o normă Inima târâș pulsând Cât de dulce e comoara Când din inimă coboară Cât de lungă este seara Când și sufletele zboară Amintirea nu s-omoară Corpu-i cald și tremură Clipa simplă, prima oară Totu-n gust de zmeură Vine-ncet...

Dragoste

Cu icoana-i siderată, Dintre stele luminând, Strălucirea își arată, Luna-ncet pe cer urcând. Luându-ți mâna mătăsoasă Văd atent în ochii tăi, Cum reflectă-și radioasă Voluptoasele-i văpăi. Iară fața-i gălbenită Luminând al tău obraz, Chipul tău, a mea iubită, Îl preface în topaz. Și vrăjită de sclipire În al nopții ceas târziu Vrei scăldată în iubire În...

Poetul vieții

Gândeai tu că ai să bucuri al meu suflet sfâșiat Cu un gând al libertății, să te las să zbor înalt? Un banchet al comediei, tragică mi-a fost menirea Să fiu eu întruchiparea muzei tale efemere. Constelație de gânduri, momeala ce-ți păzea titlul; Nu m-ai vrut fiindcă-ți sunt dragă. Nu ai vrut decât să suferi! Durerea ți-era o mască, inventezi ce simți, eu nu. Frigul...

DE-AȘ

De-aș rupe păcatul Din mâna cea stângă Aș înfiripa un altul Primul să nu plângă De-aș striga în tăcere Printr-o putere surdă M-aș scălda în durere Ca nimeni să n-audă De-aș iubi înc-odată Printr-un gest uitat M-aș vâna, ca pradă Din dragoste scăpat De-aș culege din stele Vise ce s-au întâmplat M-aș împreuna cu ele Ca un Luceafăr uitat De-aș călca pe destin Ca pe-o...

Transplant

Ia-mi inima s-o porți, ca amintire Ficatul ia-l, plămânul și-un rărunchi Și scapă-mă de-această grea iubire Până-mi ajunge apa la genunchi Te-aștept, acolo unde-or să te-aștepte Trei îngeri albi cu argintii trompete Nu dispera și nu-i lăsa s-aștepte Și las’să curgă viața pe-ndelete Ne vom iubi-n scheletică măsură Și Terra va trosni de stalactite Îți voi reda a șoaptelor...

TIMPUL SE SCURGE NĂPĂDIT

Timpul se infige tot mai tare În pământ, în oceane şi în mare, Din fuga lui nimeni nu-l poate opri Decât soarele când se va odihni. Se aruncă-n valuri spumoase vâslind Făptura şi cuvântul îndreptând,, Porneşte adeseori cu avânt Pe drumuri necunoscute bâjbâind. Uneori stă la fereastra dinspre soare Şi aşteaptă un pic de răcoare, Limbile ceasului le întoarce Deşi e privit la...

Ospitalitatea întrupată în Pâine şi Sare

Sursa: https://www.agentiadecarte.ro „Bunica mea cu mâinile ce miroseau a pâine…” „Bunica mea cu mâinile ce miroseau a viaţă”. Sunt câteva rânduri din poezia pe care i-am dăruit-o bunicii mele, în volumul „Amphora cu ofrande”. În amintirea ei voi elogia pâinea rotundă ca ofrandă sacră, pe care ea o dospea şi cocea în cuptorul de lut (era să spun, de aur) din curtea...

CLINICA DE GHEAȚĂ (35). Roman foileton

După o zi cu de toate, cei trei antrenori se întâlniră după ora 11, nici unul nedorind să vorbească despre ziua precedentă, în care alcoolul umpluse mai des paharele goale. Antonio, Pedro se refăcură cu zeamă de varză murată. Trecuse ceva timp de când nu mai făcuseră un chef pe cinste....

Drumuri noi și vechi morminte

Infinite candelabre deasupra-mi se aștern Lângă noi și nouri negri, lângă sori ce ard deoparte. Printre stele vestejite, văduve îmbătrânite torc lacrimi pe cinci fuioare lângă blânda scriitoare. În miros de stele arse și vin acru din pahare M-odihnesc ca-n orice seară, croșetând povești de groază, Rătăciri ce crud deseacă dulcele nopții de vară. Ochii lui din rugăciuni...

TRISTEȚEA TA

Tristețea ta mă înfioară Din multe lacrimi obosesc Nu sta-ntrecut și te coboară Spre visul tău cel omenesc Alungă vremea, mult amară Prin norii toți ce te-au umbrit Adună-ți karma din cămară O nouă clipă astăzi, te-a iubit O zi cu soare se-mpletește Pe-a ta cărare tremurândă Speranța încă te iubește Iar dragostea nu e osândă Atinge marea din privire Zâmbirea gustului uitat Pe...

Cununa de nuferi

Laguna Periprava era un colț de rai. Apa avea o culoare fascinantă, un bleu-violet, unică de-a lungul Dunării, de la izvoare până la vărsare în marea cea mare. Era un dar pentru acest îndepărtat colț de țară. De aici până la primul oraș ,Tulcea, se ajungea anevoios, cu două curse regulate de...

De vezi că iar…

De vezi că iar se face seară Pe malul mării ce-l călcăm, În aerul domol de vară, La pas amoru-l confesăm. Și strâns ținându-ne în brațe În foșnetul ambiental A cerului sfere ne-nhațe Întru spectacolul astral. Și-om admira frumoasa lună Cum se ridică liniștit, Pe-al nopții cer ca o stăpână A stelelor ce-au răsărit, Deasupra mării tremurânde Scăldând un gingaș...

CHEMAREA

Pe gardu-nalt, betonul tace E gardianul sufletelor toate La umbra lui uitarea zace C-o lume plină de păcate Sunt multe cruci aliniate Ca un decor simetric, plan Sunt multe veți afiliate Blocate-n cruci, an după an Fantome nude și înglodate În fapte reci ce s-au urzit Se-ntorc în lume-ndatorate Prin suflete ce s-au strivit Las cimitirul să mă poarte Pe drumul greu și prăfuit Se va deschide...

SUNT ACASĂ

Privesc la geamul odăii unde-am crescut odată Şi caut lumina ochilor mei de altădată, Văd vârstele mele dragi de demult trecând Prin curtea mea mereu vesele alergând. Vârsta mea de acum stă îngândurată Că se vorbeşte puţin de timpul de altădată, Adică despre nevoia întoarcerii acasă Unde sunt mormintele celor care mi-au dat viaţă. Acolo e văzduhul casei părinteşti, Acolo...

CLINICA DE Gheață (34). Roman foileton

Duba Poliției gonea pe străzile pustii ale mahalalei Bucureștiului. Erau cartiere muncitorești, cu drumuri proaste. Toate semnalele de intervenție erau în acțiune. Plictisit de linilștea din dubă, Rodion încercă o conversație cu cei doi polițiști taciturni. -Cam cât o să mă coste cursa aceasta,...

RE.FARMĂ

Astăzi crucea iar ne-apasă Pentru-al cărții mers desculț Incultura-i cea mai grasă Învățarea-i cap de struț Cât de mută este starea Când în cărți nu-i interes Vin reformele ca marea Orizont ascuns sub preș Într-o lume fără gust Fără test, fără culoare Incultura e un trust Promovat dintre picioare Preoțimea ne-nvățară În genunchi pe coji de nuci Acum totul e gargară Dascăl,...

LA UMBRA CRUCII TALE

Pe data de 14 septembrie, an de an, se sărbătorește ZIUA SFINTEI CRUCI. Ziua aceasta a rămas adânc întipărită în mintea mea: 14 septembrie e ziua când, cu mulți ani în urmă, mi-am luat viața în propriile mâni, am plecat, de una singură, pe drumul Golgotei, purtându-mi propria cruce. Iată-mă ajunsă aici, cu vise pierdute, cu ființe dragi pierdute, cu oameni buni și oameni...

Poeți din diasporă. ,,Voi nu știți”, de Magdalena Bărădăru-Vicoleanu

Voi nu știți, că-n altă țară se respiră aer greu, des privirea poposește pe cerul lui Dumnezeu. Voi nu știți, că-n altă țară totul este cenușiu, că natura-i obosită și nu e de-un verde viu. Voi nu știți, că-n altă țară apa nu mai este apă, pâinea nu mai este pâine iar tăcerea-n suflet sapă. Voi nu știți, că-n altă țară graiul nu mai este dulce, vorba bate dureros...

CLINICA DE GHEAȚĂ (33).ROMAN FOILETON

Defilarea campionilor readuse în capitală mândria de a fi bucureștean. După terminarea defilării sportivilor, mii de bucureșteni își petrecură a doua parte a zilei la terase, în parcuri sau în grădini de spectacole. Orașul se trezi la viațâ. Oamenii erau bucuroși că au trecut cu bine peste pandemia...

Despre Lume

Luci TRUȘCĂ . : Chingi dure o strâng, de idei optuze, E tristă lumea noastră și bolnavă, Este zdruncintă de gânduri confuze, Plutește în derivă-a lumii navă. . Nepăsătoare, fără sentimente, Suflete umile, aruncă-n declin, Cu-ngrădiri absurde, fără argumente, Măcinată-i de durere și de chin. . E-o lume fără noimă, pierdută, Ce s-a clădit din ziduri putrezite, Și-a...

Ultima notă

Ultima notă din cântecul meu E vocea ta. Ultimul cuvânt, mereu, E tot al tau. Ultima silabă a ultimei Poezii Scrise doar pentru tine, Doar ție Îți va aparține. Greul vine Și cu el Se spulberă-n jur totul, Șa cum Mistuie focul dorul Pe care Nu ni-l vom mai purta niciodată. Din ruine Vom făuri sau nimici vise Ce au fost Sau nu au fost niciodată scrise, Dar poate Că nu se vor împlini...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură