Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Alergai cu caleaşca prin sângele meu

Alergai cu caleaşca albă prin sângele meu Ca un împărat roman pe câmpul de luptă În ochii negri-aveai mir şi-un fir de curcubeu În inimă, Luna se strecura nevăzută Îmi sfâşiai carnea şi hainele-n noapte Sufletul tău se topea în sufletul meu Din dragostea noastră zburau nestemate Pe care le prindea în palme Dumnezeu Îmi dăruiai singurătăţi...

Grăieşte, Doamne, robul Tău ascultă!

Maria DOBRESCU scrii după dictare, poete, cuvintele pe care ţi le şopteşte Dumnezeu în nopţile de nesomn, îngerii, solii cerului şi ai luminii, ţi le aşază uşor în suflet şi te poartă dincolo de marginile lumii şi ale căderii în timp Grăieşte, Doamne, robul Tău ascultă! căderea este doar o ridicare spre cer, distanţa dintre tine şi Dumnezeu durează...

O ! Iarnă

O ! Iarnă ce mereu ți-așterni Veșmântul alb și de poveste Cu fulgii mari pe care-i cerni Pe șes și munți cu ‘nalte creste, xxx Peste păduri cu arbori ‘nalți Și tot ceea ce ne-nconjoară Lăsându-ne puțin mișcați Când ningerea pe noi coboară. xxx De-ți cer puterea de a ști Ce-nseamnă-n tine nostalgie Și-n al meu suflet...

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge…

Al. Florin ȚENE Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie Pusă de țărancă în țest să crească De trilul coborât din înalt de ciocârlie În Transilvania, Moldova și Țara Românească. E anotimpul când satul îl colind Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine, Prin centenarul acesta suferind Mă întorc acasă pe-o punte de pâine. Ziua scrie cu lumină...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (32)

Scăpați de muștruluiala Maicii Evdochia, Alin și Axinia se așezară și ei la masă într-un colț. Nu mâncaseră nimic de ieri. Pe monitorul calculatorului de comunicare apăru un mesaj scris cu litere portocalii: – Alin ,am aflat de idila voastră. Se pare că e finală. Vă potriviți și veți rămâne mereu împreună. V-am inclus într-un program...

ELIGIE LA CEA DINTÂI MARE UNIRE

Eligie la cea dintâi mare unire Publicată în placheta CEREMONII POTRIVNICE, editată de Comitetul de Cultură și Eucație Socialistă a Județului Botoșani, 1979. ______ Și fost-a idealul mai presus Decât securea ce venise vamă Să ceară capul celui nesupus Ce nu ținea decât de-a țării seamă. Mihai Viteazul n-a stat în genunchi Țara a fost și trebuia să fie Întreagă cum coroana...

CÂNTEC PENTRU MOLDOVA

Poezie publicată în 1979 (n.r.) Maica mea curată ca o rugăciune Spusă-n șoaptă unui prunc bolnav Cum va fi seninul când voi-va fi timpul Ca să mă îngroape-n trupul tău moldav ? Zarea despicată-n turle de biserici Ca-n copilărie iarăși s-o aprinde Când voi trece-n fugă cailor de ceață Înspre o iubită ce nu mă mai vinde Și de ce maică te-ai scula în noapte Os...

VERSURI ÎMPETRITE

___ A fost odată ca-n povești A fost ca nici o dată Mai multe pietre să privești Și să citești de-ndată Poveste sigură-n povești Cu versuri mândre-n toate Te minunezi de le citești Și-ți amintești de carte Din truda celor ce-au cioplit Sunt versuri cu lumină Din truda...

Șoptiri în amurg (Ecouri de șoapte)

Din volumul ”Șoptiri în amurg”, apreciat cu Premiul “Dumitru Pricop” la Festivalul Internațional de creație “Vrancea literară” – ediția 2023 **** Tăcere, vreau să aud piatra, să înțeleg de ce vorbește-n șoaptă deși vuiește vântul, să știu cum se destăinuie amurgului, în tainica îngemănare a luminii cu eternitatea… **** Ecoul, sunetul...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (31)

Toți membrii comunității „Dor de lume” erau prezenți la masa de dimineață, cu excepția rebelilor Alin și Axinia. Nimeni nu era îngrijorat. Alin cunoștea bine colina și avea mulți prieteni printre viețuitoarele pădurii. Cea mai agitată era maica stariță Evdochia. Absența Axiniei îi diminua autoritatea în fața celorlalte măicuțe. Va trebui să-i țină...

Înghețați

Ne-am ascuns în hibernare Trei cojoace într-un gând Frig impus ce suflet n-are Nici scânteia unui sfânt Neaua visurilor slabe Se așează pe pământ Nemișcat în gesturi albe Iarna-și spune întrupând Lunecând spre acolade Ochi-mi scârțâie prin vid Somnu-mi târâie șarade Imnul nostru e morbid Ne-am gândit la-mbrățișare Vremea dorului din ger Vâjâiți prin suflet tare Înghețăm...

EROII ANONIMI VORBESC

Cartea eroilor anonimi încă nu s-a scris, Istoria lor nicio copertă n-a închis, Numele lor nu s-a scris pe paginile albe, Pentru ca acestea să nu se uite. . Pentru viaţa acestui pământ viu şi scump Anonimii au rămas totuşi neuitaţi, Căci de sub ierburile...

Poetei-artist, MARIA CERNĂTESCU !

Maria Cernătescu, o floare de câmpie Ce-și varsă-n versuri sufletul cu artă. Cu măestrie și farmec de poezie Cântă frumusețea, străluci să-mpartă. Maria Cernătescu, o rază de lumină Ce-și pictează-n culori visele și dorul Cu mâini de aur și simțire fină Ea zugrăvește lumea și odorul. Maria Cernătescu, o stea pe cer senin Ce-și împarte-n daruri inima și graiul. Cu...

NOIEMBRIE SIHASTRU

Noiembrie aspru, noiembrie trist În lava pierdută pe-un munte de crist, Adaugă-n toamnă pustie şi grea, O noapte cu seva durerii de-a vrea, Spirală în şuier cu frunzele albe Căzute în huma cu şiruri de salbe, Rodire în cumpănă veche, dogită Cu teamă de soarta străveche, ursită, Cu taine în ceață din praguri de-apus, Ascunde...

Clopote cu trâmbițe noi

În cimitir e dimineață cu soare-mbrobodit Lumini mai caută în ceață un suflet rătăcit Cu multă gălăgie cad clopotele în noroi Răsună-le imnul demagogiei cu trimbițe noi În cimitir mai plouă cu lacrimile dragi O lume-i ruginită, alta e nouă din scaieți și fragi E-n noapte amiaza toată, căldura focului nestins Pe cruci vechi se-ncurcă în zări de necuprins În cimitir e...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (30)

Alin și Axinia au pornit la plimbare pe munte cu gând să se întoarcă repede. Cadetei îi era frică de întuneric. La mănăstire dormea cu lumânarea aprinsă, fiind ținta ironiilor călugărițelor tinere. Alin o ținea de mână, fiind obișnuit cu potecile abrupte. Axinia începu să se teamă de această plimbare prelungită. Era prima dată singură cu un băiat aproape...

Analizați

E trecut de urât printre noi când umbrele se ceartă, Culegem setea din gunoi ca pești în apa fiartă Atâta pace reciclăm avizi ca timpul să-l găsim Remodelăm trăiri din vid prin frica noastră să nu fim E moda concurenței moartă cu soclu-i sus și păcătos Aducem slavă, să se-mpartă, cu dragoste și ură stăm la colț S-armează liniștea-n vitrină să ne împrăștiem în doi Divorțul...

Clipele de fericire…

Ieri am luat pe Ștefanel de la școala pregătitoare,” Seminarul Ortodox”, str. Avram Iancu, nr.6. Nu ne mai întâlnisem de o lună.Timpul a trecut rapid, nici nu știu când vremea s-a scurs așa de repede. Am stat pe băncuța de la intrare așteptând să vină. Era ora 16. Nepoțelul e la semi internat. Profesorul de la ora de șah, Marutoiu Victor Constantin , mă vede și strigă: Ștefan...

Scrisoare despre mama mea frumoasă

IUBITO, aş fi vrut să-mi cunoşti mama ca să ştii că aluatul e bun şi viaţa prea scurtă aş fi vrut să vezi bruneta cu ochi albastri încărunţind cum am văzut eu şi cum am simţit scurgerea lumii şi cum m-am mâniat pe Dumnezeu şi cum m-am certat cu El pentru mama şi cum am pierdut aş fi vrut să vezi, Iubito, şi cum mi-am plâns singur de milă pentru că-ntr-o...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (29)

După carnagiul rămas cu autor nedovedit, pe Valea Nărujelului reveni liniștea. În așa loc uitat de Dumnezeu se poate întâmpla orice. Călugărițele erau speriate de cele petrecute în noaptea de luni spre marți. Bursucii nu aveau nicio vină. Vinovați erau păpușarii în frunte cu cel din vârful prăjinii. Nelipsiții bursuci roboți fuseseră programați să ucidă. Cosmin se...

Scrisoare despre Dumnezeu şi mama mea frumoasă

Iubito, astăzi am stat la rând să mă închin la icoană în biserica joasă era Sfântă Mărie Mare şi toţi păcătoşii se îngrămădeau să-şi coafeze memoria erau atâtea flori încât nu mai simţeam smirna şi nici tămâia Iubito n-o mai simţeam era arâta minciună în jur încât nici adevărul din predica preotului chel nu s-a mai văzut atâta minciună...

VERSURI DE DOR

IOAN MICLĂU-GEPIANU: DOR _________ DOR Mi-e dor de-al mamei mele grai, De portul și de cântul ei. Câmpia cu-a Miorii plai, Revarsă-n soare viu covor, Culoarea vetrei azi cu dor, Se-adună-n ochii mei! Iar de mă rog cuiva acum, Mă-nchin l-altarul vetrei tale, Oprindu-mă bătrân în drum: ”O, cât de tânără ești Țară! Cum ași dori să-ți mângăi iară Al Florilor petale! Sfioasă-n...

Dor de Oltenia mea

Mă mai întorc uneori unde la naștere am respirat prima bulă de aer curat și Oltul scapără lumini pe coame de dealuri pe când îmi adun amintiri pe urmele din sat iar frunzele toamnei se bronzează pe maluri. Stau la umbra nucului de mult tăiat meditând și aud țăranul săpându-și bordeiul mă arde tristețea istoriei din gând știind că vremurile au fost iuți ca...

Scrisoare despre dorul adânc și mama mea Maria

Iubito, de-a lungul vieții mele am nemurit zâmbete în mulți ochi triști am lăsat multe cuvinte în inima celor din jur dar au fost și cuvinte care-au nemurit în sufletul meu amintiri cu toate astea cea mai frumoasă privire blândă era tot a mamei ochii ei erau albaștri ca cerul la care n-am să ajung niciodată cu mâna trupului părul negru cândva s-a făcut cărunt...

ÎNTR-O SEARĂ

Sub ploaia de stele strălucitoare urmăresc Cum razele lunii printre frunze strălucesc, Şi mă zbat mereu într-o stare de vid Marcată de zborul păsărilor fâşâind. . O voce proaspătă de departe fredona, Inima ca o sticlă de lampă îmi pâlpâia, O lumină...

Scrisoare despre atunci când îmi este dor de tine și de mama mea Maria

Iubito, în apropierea bisericii joase-n care-mi înnod rugăciunile șoptite pe ața subțirea de-acum a vieții aerul miroase a smirnă și tămâie, soarele a blid și asfaltul crăpat a nisip scos din râul poluat a alge miroase ca atunci când îți încurcai urmele pe malul oceanului la care n-am ajuns niciodată atunci i-am spus soarelui unde ne va găsi dimineața...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (29)

Visuri

Ninge-n vară peste noi cu suflete dospite, Cad oamenii puhoi din visuri ponegrite, Curcubeul s-a îndreptat, ștampila-i tot divină Timpul s-a împuținat, lipsind din apostilă. În teatre se fumează chiștocul unui rol, Gunoiul se ornează, frumos e tronul gol. Se împrăștie culori opace pe mofturi din vitrine Mimoze grii vor zace prin corturi beduine. O pânză de sihastru se fâlfâie...

Poveri descărcate în esența acceptării

Mai toate studiile de psihologie recente susțin necesitatea de a trăi în prezent, fără nicio conexiune cu trecutul. Ce-a fost a fost, a murit, s-a șters, viața e aici și acum. Perfect! Viața e aici și acum, secvențele temporale fulminante ori catastrofale ale vieții noastre sunt o realitate de care trebuie să ne scuturăm… Cât adevăr e într-o atare aserțiune?...

Dorință

Cât mi-aș dori-ntru totul, iubito, a mă crede Că reprezinți în mine un sfânt și dulce crez, Că ești un vis în care fervoarea mea se pierde, Că lui o veșnicie aș vrea să îi urmez. xxx Și nu-i o plăsmuire această năzuință Prin care încercarea mă face arzător, E doar concretul simplu din buna mea credință Că totu-n astă viață nu...

Lumină pentru Mama

Lumină pentru Mama Mamei mele Ecaterina Țene În fiecare zi îţi aprind din inimă lumina, Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil, De am greşit, îmi port şi-acuma vina furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă, uneori, am căzut în păcat, Îţi cer iertare, mamă, la ceasul...

O SCRISOARE DESPRE PACE

De câţiva ani încoace tot mai navigăm Prin apele unor timpuri pline de încercări, Ce vin val după val,să le întâmpinăm, Punând omenirea la grele provocări. Momente pe care nu le puteam imagina, Au devenit o realitate cumva, Am încercat cu greu să coabităm, ...

Abundență fără experiență

Prea multe străchini, la oala cu sarmale Prea multe datini ascunse prin furnale Prea multe oi pierdute în lanul cu trifoi Prea multe minți vândute, la sacul cu gunoi Prea multe steaguri vopsite doar în roz Prea multe haimanale împrăștie moloz … Tot aurul e bălegar și cartea o minciună La omul fără de habar se calcă fără urmă … Aveți vreo mămăligă tăiată cu vreun fir Și părinți...

Viziune

Azi în vogă-i nerozia, nepăsarea, egoismul, Muzica dezgustătoare ce îndeamnă la dezmăț – Lucru mare-i îndrăzneala să-ți arăți chiar necivismul Cel al marilor impresii rafinatului răsfăț. xxx Cine le-nțelege, astfel, rostul și necuviința Când nu se mai ține seama de virtute și respect, Când batjocorită este întru Domnul...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (28)

Ziua de marți trei ceasuri rele a început cu un anunț la stația de amlificare. La ora zece experții în analize de laborator vor citi buletinul de analiză a sângelui recoltat de la bursucii Speranței. Curiozitatea era maximă. Peisajul era jalnic. Era a doua zi când bursucii prinși de aracet se zbăteau să scape. Erau însetați...

A fost mai altfel

Ion N. Oprea, Iași Noiembrie anul acesta, 2015 a fost mai altfel de cum îl știam… nu o prelungire și bun prilej de pregătire a cămărilor pentru iarnă, ci un noiembrie al brutalităților nu cu cețuri, ploi și degerături,, ci cu soare aparent blând dar care n-a ameliorat cu nimic suferința prin care am trecut cu toți și mai ales unii un incendiu devastator – care a smuls...

Poem vizionar

Nu m-am văzut poet pe strada asta Nici pe cealaltă, ce-mi respectă visul Și nici pe cea în care voi toți ați tăcut Ați tăcut laolaltă cu abisul Un abis al prieteniei, prefăcătoriei, demagogiei, Șarlataniei și de ce nu, chiar al ideologiei Și asta numai din cauza mea Pentru că eu nu m-am văzut poet pe acea stradă Dar voi știți și nu vreți să se vadă Pe stradă poetul...

Amintirile unui suflet păgân

Sunt prezentă la propria înmormântare. Privindu-mă întinsă între scândurile care vor urma să-mi fie străjuitori pe vecie, precum un animal rănit pe maginea străzii care-ți provoacă milă, parcă-mi par mai palidă, mai trasă la față și mai uscățivă ca niciodată. Sub plânsetele zgomotoase ale celor care mă privesc, situația se prezintă îndeajuns de gravă, încât să-mi...

Poem în călduri

Suntem doi. Ne frige răbdarea din noi Din noi amândoi O răbdare țipător de tăcută Mută e ziua și de joi De joi, amândoi Apoi… o dragoste se-nfiripă În straturi de ceapă și de usturoi Grădinari sau iubiți Nu știm și nici nu ne grăbim Dar din inimi cerșim explicații Explicații împărțite la doi Și apoi ca totul să fie aruncat la gunoi Și totuși… Ne frige răbdarea...

Stări de fapt

Aruncăm cu pietre în Târgul de Crăciun Focurile dorm în vetre, orbii stau pe drum. Fugăriți de vreme cu sufletele grele, Rupți acum din stele, vrem lumi paralele. Cotoare reci de om pe o lumină sfântă Stau agățate-n pom la judecata frântă. Cruci îngrămădite din mofturi omenești, Păcate multe sădite cu stârvuri domnești. Rândurile cu nume în liste lungi, ruginite Sunt...

Natura suspină

Prin lumina zilei discret filtrată Îmi arunc privirea sclipitoare deodată, Rotocoale de lumină tremurau în zare, Undele de căldură prindeau aripioare. Privirea îmi curgea spre îndepărtata zare, Neîncrederea clepsidrei mă doare, Umbrele se alungeau prin iarba răcoroasă, Mireasma pătrunzătoare mereu se revarsă. Undele cu parfumuri în cer pluteau, Copacii,frunzele,florile ascultau, Un...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL ( 27)

După ce preoții au terminat slujba de înmormântare și a fost împărțită pomana zecilor de săteni coborâți din munte, cei de la „Speranța” au rămas lângă cruci să-și plângă morții în liniște. Atenția celor încă prezenți fu atrasă de rugăciunea unui tânăr rămas cu fruntea pe ultima cruce. Era Alin, adolescentul îndrăgostit de o tânără frumoasă mai mare decât...

Pastel al durerii

De ieri, nu mai am dimineți Dimineața nu se trezește A pierdut balul din nopți Împreună cu sufletul plutește De azi, nu mai am punct Mijlocul moare-n arsură Timpul s-a săturat de crescut Alipind jumătăți de măsură Rapid, trebuie să îmbrac Culorile calzi ale nopții Să trag visele pe-un crac Precum anonimul dans al sorții … Mă închin unui punct Din larga teorie a tăcerii Viața...

Dualitate

Nu e vina ta că nu crezi în iertare, căci părinții tăi au crescut un copil cu teamă de Divinitate. Sensibil, temător și plin de remușcări, acel copil s-a avântat cu inima deschisă în vizuina leilor care i-au sfâșiat orice urmă de credință. De ce? Pentru că el i-a iubit mai mult decât pe sine. Nu e vina ta, copile, dar nu-ți urî părinții pentru ceea ce ai devenit tu. Cum e...

Sens în existențe

Există oare un sens al vieții Sau doar un proces psiho-fistulos? Există oare o lege a dreptății Sau doar o luptă pentru un folos? Există oare un scop al cunoașterii Sau doar o sete de putere? Există oare o artă a iubirii Sau doar o joacă de plăcere? Există oare un rost al nimicirii Sau doar o probă, ne-obediență? Există oare o sursă a fericirii Sau doar o stare de inconștiență? Există...

Șoptiri în amurg

Îmi cerne primăvara pe mesteceni ultimii fulgi, rostogoliți de vânt pe muguri de ramuri plăpânde și tâmple brodate cu-argint… Un fulg rebel pe gene se agață, ca o secundă să-i privesc trăirea, căci pentru el, secunda-i nemurirea și-n lacrimă se scurge ca într-o blândă izbăvire. Și timpul meu e-un fulg în marea nemurire… Dar azi e primăvară, un flutur alb se...

“WOLF”

Povestire de Mihai Mihăescu – *din volumul de proză scurtă „Noaptea geloziei. Scrisori de dragoste”, publicat în 2012 la Editura Sedcom Libris Iași “Locuia într-o garsonieră din zona Gării de Nord. Singur. Din tinereţe. Fusese căsătorit, atunci, în tinereţe, cu o femeie de o frumuseţe rară. Avea fotografia ei atârnată sus pe perete, la care ţinea ca la...

Cain și Abel

Cain și Abel se iubesc Pe o câmpie din sare Sânge de neam cinstesc Ziua de mâine dispare Vieți în duh de răzbunare Tot pământul putrezesc Cerul nu vrea închinare Cain și Abel se lovesc Moartea e ziua de mâine Cu fapte ce murdăresc Viitorul nu vrea să vie Cain și Abel iar se urăsc Ierusalimul, piatra din colț Aruncată...

Dorință

Cât mi-aș dori asemeni, iubito, a mă crede Că reprezinți în mine un sfânt și dulce crez, Că ești un vis în care fervoarea mea se pierde, Că lui o veșnicie aș vrea să îi urmez. xxx Și nu-i o plăsmuire această năzuință Prin care încercarea mă face arzător, E doar concretul simplu din buna mea credință Că totu-n...

Oprește-mi, Doamne, risipirea

Viața alunecă prin mine ca un pumn de nisip Ce-a fost odată stâncă Oprește-mi, Doamne, risipirea Cariile îndoielii se hrănesc lacom din mine Sunt lemnul ce nu se poate apăra Îmi caut somnul pierdut Precum pescarul așteaptă să prindă pește Îmi aștept foamea de viață Precum aștept învierea lui Hristos Tămăduiește-mă Doamne Precum ai dat lumină orbului Suflă duhul Tău sfânt...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură