EMINESCU ȘI TEATRUL Autor, Ion IONESCU-BUCOVU Dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet și un pasionat ziarist, atunci categoric că ar fi rămas la prima lui dragoste, teatrul și ar fi devenit un mare actor. Spun acest lucru pentru că încă din copilărie Eminescu a fost atras de mirajul scenei. Primii lui ani i-a petrecut la Ipotești și la Botoșani. Fiind „cel mai rău” dintre copiii căminarului, Mihai s-a ascuns în singurătatea codrului și a naturii, s-a izolat prin peregrinări și joacă, menite să-i dea iluzia evadării din lumea reală, care nu-i era tocmai prielnică.... 

MIHAI MUNTEANU – DASCĂL ȘI POET NEPREȚUIT Autor, prof. Teodor Epure Motto : „Oamenii nu se nasc mai buni, nici răi ; dar se nasc capabili de a fi buni sau răi, după cum îi uneşte sau îi desparte un interes comun”. (Helvetius) În luna mai a acestui an se împlinesc 3 ani de când profesorul şi poetul cordărean, Mihai Munteanu – nume ce figurează deja în dicţionarul literaturii române – a trecut dincolo de hotarele vieţii, în paradisul liric, stelar, unde „scrie şi răsfoi(eşte) maldăre de cărţi într-o bibliotecă cerească, având multă linişte si mulţumirea... 

LUCIAN BLAGA sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga,... 

Despre Tristan Tzara Informații preluate de la: http://sites.google.com/site/avangardaromana/tristan-tzara Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineşti – d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român, născut în Moineşti, România şi stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură. În 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista “Simbolul” împreună cu Marcel Iancu şi Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru... 

EPISTOLARUL ROMÂNESC 10. ,,O petală de garoafă galbenă’’ Autor, Dumtiru LAVRIC Ciprian Porumbescu este unul din puţinii epistolieri români care îşi declară deschis disponibilitatea şi plăcerea de a practica această modalitate de comunicare, stabilind şi baza psihologică ce o face necesară. ,,Făcând abstracţie că eu scriu cu plăcere scrisori – i se mărturisea în 1881 pictorului Epaminonda Bucevschi – şi că scriu mai cu plăcere decît vorbesc, mai intervine pe lângă aceasta şi o anumită nevoie să-mi descarc sufletul faţă de acela pe care nu l-am văzut de multă... 

Corespondenţa care face istorie: Alexandru D. Faliboga – Eugen D. Neculau (V) Joi, 9 apr. 1964 – Vlăsineşti Autor, Ionel Bejenaru ,,Stimate şi bunule bădie Eugen!/ Nu mă-ndoiesc că-mi vei ierta aşa de lungă tăcere! La revederea noastră care va avea poate loc, imediat după Paşti…, măcar vreo zi, două, prin Iaşi, îţi voi povesti – vorba românului – , de-a fira-n păr… – şi toate necazurile mele de pe-aici, din toamna trecută şi iarna din care am ieşit în sfârşit, ca să vezi, scumpe bădie, că nu v-am uitat pe nimeni din ieşenii de pe meleagurile... 

Corespondenţa care face istorie: ALEXANDRU D. FALIBOGA – EUGEN D. NECULAU (IV) 17 noiembrie 1963 Autor, Ionel Bejenaru ,,Mult stimate bădie Eugen! Să nu-ţi închipui o clipă măcar c-am fost bolnav, rea voinţă, ori, că-n această lungă tăcere nu te-am evocat în mintea, sufletul şi inima mea, de zeci de ori poate, în unele împrejurări unde a putut să vie vorba şi de mata, mult bunul şi dragul meu, bădie Eugen! Dar pe deasupra tuturor, crede-mă, c-am fost poate şi extrem de ocupat, ocupaţie care creşte, observ, la această vârstă, parcă invers proporţional cu apropierea... 

Nunta tradițională la Cordăreni Autor, Mariana Adăscăliței Spectacol organizat și desfăşurat la Cordăreni sub genericul ,,Șezătorile de iarnă”, în timpul „câşlegilor de iarnă” atunci când, prin rânduiala rămasă prin datina neamului, se legau nunţile de peste an. Căminul din Cordăreni a fost din nou plin, ca de fiecare dată când Ansamblul ,,Cordăreanca” pune în scenă un nou spectacol. Oameni de cinste ai satului au îmbrăcat straiul de sărbătoare și au ținut să fie părtaşi la bucuria tinerilor din sat. Dovadă că, de la staroste şi vornicei la... 

ERA ODATĂ LA BOTOŞANI Autor, Silvia CIUBOTARU Puţini mai ştiu că pe la 1900 se muta în Botoşani, venind de la Zamostea, Haralamb Enescu, vărul primar al lui Costache Enescu, tatăl marelui muzician. Dumitru, tatăl lui Haralamb, era fratele preotului Gheorghe Enescu, bunicul compozitorului. Nu numai faptul că aparţinea unei familii cunoscute de intelectuali moldoveni mă face să scriu aceste rânduri despre străbunicul meu. El a avut merite personale în impulsionarea şcolii rurale din a doua parte a secolului al XIX-lea, în plină modernizare a acestei ţări. De asemenea, a contribuit... 

Limba Noastră (de Alexei Mateevici) Limba noastră-i o comoară In adîncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Intr-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cîntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pîinii, Cînd de vînt se mișcă vara; In rostirea ei bâtrînii Cu sudori sfintit-au iară. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Nu... 

 MIHAI EMINESCU LA GALAŢI  Autor, Nicolae IOSUB   De la Brăila trupa de teatru sub conducerea lui Mihail Pascali s-a îndreptat spre Galaţi, oraş port la Dunăre, sediul reprezentanţelor navale din ţările europene, oraş ,,Porto-Franco”. Portul Galaţi era port internaţional, antrepozitul întregii regiuni dintre Carpaţi şi Balcani, unde comerţul fluvial şi maritim era în plină dezvoltare. Se presupune că Mihai Eminescu a trecut de două ori prin oraşul Galaţi: în anul 1867 cu trupa de teatru condusă de Iorgu Caragiale şi în 1869 cu trupa de teatru condusă de Mihail... 

Monahismul ortodox în Transilvania celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea și acțiunea distructivă a baronului Buccow Autor, Iulius-Marius MORARIU Creștinismul răsăritean a fost, de-a lungul istoriei, un element caracteristic al românilor transilvăneni. În ciuda tuturor încercărilor de catolicizare și calvinizare, încheiate prin unirea de la 1700, românii au rămas majoritar ortodocși. Conștiința apartenenței la ortodoxie și-au păstrat-o însă și după evenimentul ,,unirii”, mulți dintre ei necunoscând nici măcar că au fost făcut uniți de către parohii... 

CARAGIALE ȘI EMINESCU În toamna anului 1868 Caragiale era elev la cursul de declamațiune al lui Costache Caragiali. Avea numai 16 ani , un tânăr bine legat, cu studiile întrerupte și pus pe căpătuială. În anul 1868, adunat de pe drumuri de Costache Caragiale, Eminescu, se atașază de trupa lui de teatru . Văzând în el un copiator de texte excelent, cu un scris impecabil, și iubitor de teatru, Costache Caragiale îl angajază ca sufleor și copist la Teatrul Național. Soarta face ca acum să se întâlnească cei doi mari scriitori, Caragiale și Mihai Eminescu. Întânlirea... 

GRIGORE VIERU A TRECUT ŞI PE LA SĂVENI Motto: „Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată. Dacă visul unora a fost sau este să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul” ( Grigore Vieru – 1973 ) Recent, căutând nişte documente în arhiva personală, am dat peste un dosar în care am găsit documente legate de spectacolul „Rădăcini de foc”, după volumul omonim de poezii al lui Grigore Vieru, care a avut loc în judeţul Botoşani în vara anului 1989. Spectacolul, desfăşurat sub auspiciile Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani,... 

Bartolomeu Anania – Leul Ardealului, o viață în slujba peniței și a Bisericii lui Hristos Autor, Morariu Iuliu-Marius S-a scurs un an de când ,,Leul Ardealului” a plecat să se întâlnească cu buna sa maică, pe care n-o mai văzuse de dinainte de încarcerare și cu toți ce care i-au fost dragi. N-a plecat însă de tot dintre noi. Și astăzi, glasului tună cu putere, însă nu de pe înălțimea amvonului, ci de pe înălțimile crestelor celeste. Clujenii îl simt aproape, îi simt căldura părintească și își ostoaie dorul de el ascultându-i predicile și citindu-i...