Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Lecția de civică – didactică cu Georgeta Bolea

Primit pentru publicare: 1 oct. 2017
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 8 oct. 2017

 

Lecția de civică – didactică cu Georgeta Bolea

Prefață la cartea ,,Fabule – poezii pentru copii”, Ed. Agata, Botoșani – 2017

Vorbind despre Georgeta Bolea, nu ai cum să nu vorbești și despre Gheorghe Coroi ,,[…] marele nostru înaintaş, personaj de legendă, intrat în legendele Botoşanilor,  în legendele ţării. […] eroul nostru, […]” (BEJENARU, I.), pentru că ambii se trag din aceleași rădăcini, Codrii Gurandei, din preajma satelor Guranda și Durnești.
Apărut în vremurile de restriște când săracii erau asupriți de stăpânire, Coroi se revoltă față de un sistem abuziv și rapace pentru a face dreptate celor nevoiași și neputincioși în fața nelegiuirilor autorităților și celor bogați, de unde și sintagma populară, care se rostește și astăzi, din ce în ce mai des, Dacă ar fi fost Coroi… sau Dacă ar fi Coroi
Din nefericire, Coroi, haiducul, nu mai există! De la el a rămas doar o legendă, un spirit profund de nemulțumire și o dorință de a înlătura faptele nocive,  suportând o societate afectată grav de corupție și nedreptate, fenomen ce justifică unele constatări din timpul lui Coroi, jalnice, pentru că le remarcăm și astăzi, când societatea civilă, intelectualii emancipați, oamenii nevoiași și de bun simț afirmă frecvent: legile sunt făcute doar pentru ei; legea e un fel de vacă de muls, DNA-ul o paște, judecătorii o țin și avocații o mulg.

Georgeta Bolea nu e departe de spiritul lui Coroi, aș zice, chiar, că, la Domnia sa, mocnește o mai mare grijă față de cei nevoiași, o revoltă acerbă față de o societate care se clădește pe principii neadecvate, o revoltă care se manifestă în alt mod, cu alte mijloace, toate trecute prin ficțiunea artistică; dovada unui mare talent literar.
Născută în anii ’50, în satul Guranda (jud. Botoșani), Georgeta Bolea este al cincilea copil, din cei opt, al familiei Costache și Viorica Guriuc. Își petrece copilăria pe dealurile din împrejurimi și în codrii de stejari  din vechea Gurandă, sub apăsarea poveștilor legendei Coroi. Prima încercare literară, cu poezia ,,Mamei”, se încrucișează cu absolvirea școlii gimnaziale, în 1968. De atunci, nu mai are astâmpăr și putem enumera plusurile în salturi calitative în formarea sa, cu personalitate aparte. Absolvă liceul de profil cu bacalaureat și calificarea de educatoare, obține succesiv gradele didactice în învățământ, III, II și I, participă la comunicări științifice (,,Educația patriotică încotro?”); publică în periodice de prestigiu: în 2005, ,,Cuvântul românesc – dar Dumnezeiesc”; în 2007, ,,Lumea lui Creangă – bucuria copiilor”; în 2009, ,,Poezia – mijloc de realizare a educației pentru societate” și poeziile ,,Rodul Învierii”, ,,Masa pentru Sfintele Paște” și ,,Ramura Floriilor”; în 2010, publică lucrarea ,,Aplicarea teoriei inteligențelor  multiple în educarea moral-civică”. Consacrată deja actului de creație literară, în 2012, la Editura Agata, publică volumul de poezii ,,O poezie pentru fiecare”, iar în 2017, la aceeași editură, cartea de poezii ,,Lacrimi la români. Credință și iubire” și romanul în versuri ,,Daiana”.

Cartea de față, ,,Fabule – poezii pentru copii”, Ed. Agata, Botoșani – 2017, este un îndemn de a râvni și lupta pentru o societate mai bună bazată pe principiile valorilor tradiționale românești, folosind alegoria, un procedeu stilistic care facilitează accesul și înțelegerea lecturii.
De ce alegoria?… pentru că Georgeta Bolea, ca om al corpului didactic, s-a străduit o viață pentru a construi o contribuție trainică și eficientă în procesul instructiv educativ, în formarea tinerelor vlăstare, o contribuție pătrunsă de o viziune creatoare, care să nu-i atragă consecințe nedorite, pentru a sublinia valori și nonvalori umane precum ura, dragostea, prietenia, toleranța, intoleranța, mândria, trufia, umilința, abuzul, întocmai spuselor Domniei sale: ,,cunoștințele și practica profesională transpuse în forma cea mai accesibilă mulțimii, poezia, care sensibilizează, continuă nestingherită de timp și mentalități, modelarea de către sine a omului, un conținut în concordanță cu valorile, conduitele, atitudinile, socialmente dezirabile în mediul comunitar… pentru înfăptuirea unei lumi democratice noi.”. Această viziune artistică este bine conturată și în ,,Epilogul” acestei cărți, de unde cititorul va înțelege și mai bine rostul acestui volum de fabule.
Sunt trăiri și neliniști ale autoare, sesizate și de Dorina Rodu, în prefața semnată la cartea ,,Lacrimi la români. Credință și iubire”: ,,[…] fiind marcată de accentuarea lipsei de principii morale în care se afundă, tot mai mult, poporul român și servindu-și cauza dragostei față de țară și-a așternut gândul inundat de mâhnire în […] versuri, ascunzându-se de-amarul lumii ce o înconjura. Își găsește, astfel, alinarea și puterea de a merge mai departe, să scrie și să spere într-un viitor liber și armonios, născut din trecutul (și prezentul) destul de neguros, plângând nedreptățile ce-i se fac poporului român, jelindu-și semenii care au sufletul „aproape mort […].” (RODU, D.)

În această carte, Georgeta Bolea tratează, pe înțelesul copiilor, teme majore ale relațiilor interpersonale din interiorul unei comunități. De exemplu: atitudinea față de muncă – ,,Trăiau la pol trei prieteni: foca Duduca Șui,/ Vulpea albă, Nui și Nui/ Și ursul cel prădător/ Și de carne iubitor.// Ursul alb, singur muncea/ Mâncarea tot el-o făcea/ Vulpea Nui și foca Șui/ Trăiau pe spinarea lui.[…].” (Să muncim împreună), unde morală e convingătoare: ,, […] Să muncim împreună cu speranță și încredere/ Cu plăcere și în mare înțelegere.”; mândria și trufia – ,,Păunul, un prieten bun,/ Invită cocorul alb la micul dejun./ Păunul își laudă coada frumoasă!/ Nici cocorul alb nu prea să lasă: […]/ Este foarte adevărat/ Că fiecare are câte ceva de lăudat!/ Mai bine unul pe altul să ne lăudăm/ […], Căci în lumea asta pământească/ Fiecare are ceva cu care să se mândrească.” (Fiecare are ceva cu care să se mândrească); privarea de libertate – ,,-Ce faci lie-Ciocârlie/ Singurică în câmpie?/ Întreabă o fătucă/ Pe biata păsărică. […]// Vino! Lie-Ciocârlie/ Să-ți îngrijesc rana, ție/ Și să-mi spui, tu, mie/ De-i vrea în colivie?// […]// În colivie nu s-a lăsat/ Ea zborul și-l-a luat/ Peste deal în sat […]// Cât de mult bine ai face,/ Nu priva pe nimeni de libertate! (Nu priva de libertate).  Exemplele ar putea continua, care pentru cititor, desigur, sunt lămuritoare enumerând doar ,,morala” unor fabule: ,,Încercați! Dozați măsura/ Un rău viciu este băutura!”; ,,Bucură-te de-a tale daruri frumoase/ Mulțumește-te cu ce tu, poți face!”; ,,De te îngrijește mâna altuia/ Grijă trebuie să fie și a ta!”; ,,Mereu poartă-te curat/ Și vei fi frumos tratat!”; ,,Să ținem minte, că în lumea mare/ Curiozitatea și lăcomia-s rele sfătuitoare!”; ,,Când porți gânduri rele pentru cineva/ Se pot întoarce împotriva ta!”; ,,Indiferent de cum sunt ei/ Nu-ți bate joc de-amicii tăi!” etc.
Aparent, aceste exemple pot fi obișnuite și cunoscute. Sigur, este adevărat, dar adunate, organizate și prezentate publicului sub forma artistică literară, cazul de față: fabula, este un mare talent și un merit, pe care trebuie să le atribuim autoarei, pentru că această carte, este, înainte de toate, un îndrumar al comportamentului individului uman într-o societate, este un abecedar civic.
Astfel, autoarea și-a dovedit profesionalismul autentic de dascăl, dar și, mai ales, talentul de artist, care își exprimă gândurile și ideile novatoare prin creația literară. Și nu numai cartea la care m-am referit aici, și ,,Lacrimi la români. Credință și iubire”, și ,,Daiana – roman în versuri”, și ,,O poezie pentru fiecare”, și toate cele publicate sub diferite forme ale muncii literare și didactice, sunt scriituri din care emană veritabile cerințe, pentru a determina atitudini civice și fapte de educație, adresate publicului larg, de la mic la mare, curate și înțelepte învățăminte pentru viață. ,,Omul trebuie să cunoască de la vârsta fragedă, că personalitatea sa nu se formează așa cum ai frământa un boț de lut pentru a-i da o formă umană. Omul trebuie să învețe să descopere cele ținute în ascuns din puterile proprii, pentru a deveni viguros și rezistent la oricare din încercările mediului social.” (cit.)

E o carte, frumoasă și plăcută pentru a fi citită, unde autoarea combate cu vehemență (,,sub ascuns” – rostul fabulei) mediul social neprielnic și neprietenos și acest lucru te face s-o lecturezi și să zici ,,cu toți greșim pentru ceea ce se întâmplă!”

Bibliografie:
1.BEJENARU, I. Haiducul sau banditul? Gh. Coroi – filmări insolite în arestul din Botoșani, Revista Luceafărul nr.50/23.02.2013; http://www.luceafarul.net/haiducul-sau-banditul-gh-coroi-filmari-insolite-in-arestul-din-botosani;
2.BOLEA, G. O poezie pentru fiecare, Botoșani: Agata, 2014;
3.BOLEA, G. Fabule – poezii pentru copii”, Botoșani: Agata, 2017;
4.ISTRATE, I. Lecția de Latină  cu Ovidiu Chelaru, un veritabil demers pentru civism, (Prefață la volumul de poezii Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei, Botoșani: Agata – 2017);
5.RODU, D. Prefață. Lacrimi la români. Credință și iubire, Botoșani: Agata – 2017.

Citare:
ISTRATE, I. Lecția de civică – didactică cu Georgeta Bolea. Prefața la cartea Fabule – poezii pentru copii, Botoșani: Agata – 2017

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5