Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Lecția de Latină cu Ovidiu Chelaru, un veritabil demers pentru civism

Primit pentru publicare: 10 mai 2017
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 11 mai 2017

Lecția de Latină  cu Ovidiu Chelaru, un veritabil demers pentru civism

(Prefață la volumul de poezii Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei, Botoșani: Agata – 2017)

Cartea de față – Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei -, poezii de Ovidiu Chelaru, nu este numai o lecție de Latină, ci și un veritabil demers pentru un act de educație. E o atitudine, e un îndemn pentru CIVISM! E o carte civico-didactică, însumând 18.000 de cuvinte, cu care s-au alcătuit 120 de poeme. O carte ce se adresează publicului larg, de la mic la mare, cuprinzând „învățăminte” despre viață de la tainele iubirii (dragostea stearpă, dragostea înțeleaptă și noimele tainelor naturii) până la tainițele și luxul din mediul social și politic. Omul trebuie să cunoască de la vârsta fragedă, că personalitatea sa nu se formează așa cum ai frământa un boț de lut pentru a-i da o formă umană. Omul trebuie să învețe să descopere cele ținute în ascuns din puterile proprii, pentru a deveni viguros și rezistent la oricare din încercările mediului social. Reziliența umană nu este o caracteristică liniară pe tot parcursul vieții, ci este o componentă a personalității care se modifică, se adaptează de la etapă la etapă. Rezistența la șoc se consolidează și e benefică omului pe măsură ce înaintează în vârstă, păstrând fondul ereditar puternic influenţat de relaţiile interumane și sociale. Este un fenomen pe care autorul îl cunoaște bine după o atentă și aprofundată analiză pe baza experienței de viață. O moderație determinată de valorile senectuții, pentru că și Ovidiu Chelaru este […] în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită, […](CREANGĂ, I.) din Bădeuții Bucovinei, un  bucovinean harnic, […] flăcăuaș sărăcuț de la țară,/ Care-ți fărîmai bucuria sub sapă/ […] ( DEȘLIU, D.)

Pentru tot acest demers lăudabil și magistral în creația Domniei sale de până acum, scriitor cu semnătura a 30 de cărți, autorul s-a folosit, grozavă inspirație, de cugetările omenirii acumulate în mii de ani, deslușind dictoanele Latinei clasice, pentru toate categoriile de cititori, ca un vrednic tălmăcitor. Am găsit aici, în această înțeleaptă scriere, atitudinile și dictoanele favorite, și care nu-mi sunt străine, pentru că ori de câte ori am avut ocazia să ,,stăm la taclale”, până și ,,în săbii ne-am luat”, mereu cu garda pusă, Ovidiu Chelaru îmi confirma ,,un modus vivendi” propriu. Un obicei, o deprindere moștenită de la înaintașii Domniei sale, fapt reflectat și în acest volum de poezii la care ne referim, că s-a muncit cu atenție, cu asiduitate pentru o lucrare excesiv de îngrijită în alcătuire, unde nu s-a trecut cu vederea aproape nimic din cele cu care se întâlnește omul de rând în viața de toate zilele, sintetizându-le, în cele de urmă, în esențele vorbei latine, limbă vorbită cu precădere de romani și conservată cu fidelitate până astăzi.

Folosind dictonul latin, autorul explică cu acuratețe ce vrea să se spună și ce anume trebuie să se înțeleagă. Exemplific, printr-o selecție aleatorie, câteva versuri, lăsând cititorul să aibă interesul de a parcurge cu atenție întregul conținut al cărții, care este foarte interesant și important: De gustibus non est disputandum : ,,Gusturile nu se discută/ Şi la fel nu se dispută,/ […]/ Cu cât rangul e mai mare/ Gusturile prind culoare,/ […]/ Când ad-hoc se plictisesc/ Toţi în trombă o pornesc,/ Spre staţiuni exotice/ Cu plăceri erotice.// Plebea însă din cărare/ Şi proscrisă spre uitare,/ Cuibărită în bordeie/ Scrie-o altă epopee./ […].” ; De mortuis, nil nisi bonum : ,,Despre morţi numai de bine/ Zice-acest proverb latin,/ […]/ Cum poţi pune laolaltă/ Pe toţi morţii cunoscuţi,/ Fără nicio judecată/ Cât or fi ei de mamuţi./ Ca un Stalin sau un Hitler/ Mesageri de vremuri gri,/ Ce ne-au ameţit cu bitter/ Drept balsam din noapte-n zi./ […].” ; De omnibus dubitandum : ,,Să te îndoieşti de toate/ Cu tărie şi dreptate/ […]./ Înainte de-a urma/ Căi de vis şi catifea/ Din desaga altora./ […]./”; Deus lux mea est: ,,Dumnezeu-i lumina mea/ Ce m-aş face fără ea/ Într-o lume tot mai rea./ […]/.”; Divide et impera: ,,Împarte şi stăpâneşte/ Iată alt proverb simplist,/ Ce din faşă defineşte/ Omul nostru egoist./ Nu poţi manevra în voie/ Entităţi şi grupuri mari,/ De aceea la nevoie/ Îi tratezi ca pe acari./ […]/ Împarte şi stăpâneşte// […]./ Pe cei mici de-i prăpădeşte/ Fără tihnă pe hotar./ […]./”; Duna vita est, spes est: ,,Cât există o viaţă/ Va dura şi o speranţă,/ […]/ Aşadar cât e viaţă/ […]./” e bine să o punem la butonieră celei mai frumoase haine/ […]/ Ca pe-o floare care speră. […]./”; Dura lex, sed lex: ,,Legea-i dură, dar e lege/ Cine poate s-o dezlege,/ Aplicată orişicui/ Nu şi parlamentului.// Membrii săi pe cât se poate/ Emit legi disociate,/ Pentru ei, din greu să fure/ Pentru proşti, ca să îndure.// Banul public cât el este/ Se împarte ca-n poveste,/ Grosul pentru cei voinici/ Restul pentru licurici.// […]./ Prin venituri grandioase/ Cât şi pensii fabuloase,/ Stabilite tot de ei/ Mama lor de farisei! […]./” ; Ecce homo: ,,Iată omul cel de iure/ Ce-a strâns multe primăveri,/ Mâncând fructe de pădure/ Fără gânduri de averi. , […]/” ; se invocă, ca o justificare și o resemnare, Errare humanum est: ,,A greşi e omeneşte/ Când o faci involuntar,/ Altfel crunt te pedepseşte/ Culpele din calendar./ […]/” și de aceea în viață ,,/ […]/ Fă-ţi tu singur socoteli,/ Făr-amici de suprafaţă/ Ce te-mping doar la greşeli./ Tihna ta cotidiană/ Fi-va astfel mult mai bună,/ , […]/.”.

E o carte, frumoasă și plăcută carte pentru citit și învățat din ea toate cele trebuincioase pentru o viață de om !

E o lirică de exil, precum Ponticele lui Ovidius (Publius Ovidius Naso, n. 20 martie, 43 î.Hr.). E o tristețe provocată de situația confuză și neprielnică a mediului social – istoric în care trăim, e o exprimarea directă a sentimentelor de durere și de tristețe provocate de noi și, mai ales, de cei dintre noi, aleși sau nealeși.

E o lirică a senectuții, un cânt nostalgic al unui exilat din Marea și ciuntita Bucovină, ca rezultat a ceea ce Ovidiu Chelaru combate cu vehemență în această carte – Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei – poezii , îngrijită pentru publicare la Editura Agata !

Bibliografie:
1.CHELARU, O. Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei, Botoșani: Ed. Agata – 2017;
2.ISTRATE, I. Ovidiu Chelaru, ţesătura florilor din cenuşa vremii,  Prefaţa/ Din cenuşa vremii – Memorii, Botoșani: Ed. Agata – 2016.



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5