Luciana Sârbu

 Despre mine:
 
Mă numesc Luciana-Geanina Sârbu şi m-am născut la data de 18 aprilie 1995 în Botoşani. Sunt elevă în clasa a VIII-a la Şcoala nr. 14 „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Botoşani unde îmi este colegă de clasă şi sora mea Iulia Sârbu. Primii care îmi citesc poeziile pe care le scriu sunt mama mea, Sârbu Geanina, care mă susţine mereu, şi doamna profesoară Păduraru Daniela pe care o consider cea mai dulce profesoară din lume.
 

De 6 ani urmez cursuri de dans sportiv la clubul „Pro Dance” unde, împreună cu colegii mei Bădărău Gabriel, Horodinschi Mădălina, Hrenciuc Andrei, Murăraşu Petronela şi Ciobanu Sebastian, coordonaţi de domnul profesor Constantin Dicu, am participat la multe concursuri şi am câştigat multe premii.

Poezia, pentru mine, este un mod de viaţă, o completare prin cuvinte la ritmurile mute pe care ţi le impune dansul sportiv. Poeziile pe care le scriu sunt veritabile momente de trăiri personale. Simt cum mă ajută să-mi desăvârşesc partea artistică atât de necesară unui începător în dansul sportiv.  Poezia mă învaţă să deschid ochii mari şi să zâmbesc asemenea unui înger care sărută raiul, zâmbesc la soare, zâmbesc la nori…. Cine sunt eu? Sunt o copilă cu ochii blânzi, plini de lumină. Mă bucur de orice şi mi-am propus să zâmbesc în fiecare dimineaţă fiindcă un fluture mi-arată calea dreaptă, o pasăre îmi cântă cu dulceaţă, un copac îmi arată ritmul unui dans…
 
   COPILUL MĂRII
   Sub cerul larg, albastru,
  În zarea luminată,
  Un albatros anunţă bucuros
  Că-n apa mării,
  În apa dantelată,
  S-a mai născut o stea,
  Copil al apei, cu părul blond,
  Cu zâmbet luminos.
 
  Priveşte-ţi mamă pruncul
  Venit din altă lume,
  Sobor de îngeri puri
  Ţi l-au adus în dar
  În sunete de harpă
  Din rai adus anume
  Durerea să-ţi alunge. 
 
 IUBIREA ÎN OCHI DE COPIL
  Ce e iubirea
  Văzută în ochi de copil?
  Eu pot să-ţi spun
  Fiindcă o trăiesc:
  E zâmbetul şi mângâierea
  Mamei ce-o iubesc,
  Sunt ochii mari
  Şi limpezi de copil,
  E somnul dulce
  Străjuit de îngeri
  Pe perna raiului
  Cu vise albastre
  Pe care numai tu le duci,
  O urcare înceată pe trepte
  Largi şi neştiute
  De harpe amorţite însoţite.
   Tabloul vieţii
 
  Culori căzute pe o pânză veche,
  Expus tablou în galeria vieţii,
  Bogat izvor al frumuseţii
  Redă în el arta străveche.
 
  Pictor e Dumnezeu ce ştie tot,
  Discipol îi sunt eu pe-acest pământ,
  Cu glas de ciocârlie îi tot cânt
  Amestecând culori aşa cum pot.
 
  Palete de culori sunt pretutindeni
  Par fluture în părul unei fete
  Ce mai păstrează încă
  Dulceaţa primului sărut pe plete.
 
  BUNICA 
  Privesc cu ochii minţii
  Şi vreau să-mi amintesc,
  Ca într-un film alb-negru
  Imagini derulez…
  Văd casa bătrânească
  Şi-n prag e ea…aşteaptă
  Nepoţii ca să-i vină-n
  Vacanţa mult visată.
 
    Cu faţa-mbătrânită,
    Cu ochii mari de timp,
    Din pragul casei sale
    Pe uliţă priveşte…
    Grăbindu-se spre poartă
    Nepoţii şi-i primeşte.
 
  Parfum de cozonac,
  De joacă, de iubire,
  Se-mprăştie în aerul
  Din curtea casei ei.
  Ca un palat îmi pare,
  Din turn îi cad petale
  Bunica-i zâna bună.