Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Maieru, templul amintirilor lui Liviu Rebreanu

Primit pentru publicare: 6 Nov. 2017
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 7 Nov. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Maieru, templul amintirilor lui Liviu Rebreanu

   

      Pe harta geografiei literare a operei lui Liviu Rebreanu sunt înşirate mai multe localităţi din străvechiul Ţinut năsăudean.  Trei dintre acestea formează triunghiul spiritualităţii rebreniene: Târlişua, locul naşterii scriitorului, Maieru- cuibul visurilor şi Prislop – satul lui Ion din romanul cu acelaşi nume. Despre Târlişua îi aminteşte doar tatăl său, Vasile Rebreanu, care îi spune că, la naşterea lui, în noaptea de 27 noiembrie ,,ploua cu stele, aşa cum plouă cu apă’’, iar într-un interviu din anul 1932, scriitorul mărturiseşte :  ,,N-am văzut satul în care m-am născut…În Târlişua  am prins a gânguri primele silabe, dar numai atât, pentru că, la foarte scurtă vreme, familia s-a mutat la Maieru’’. De această localitate ,,se leagă toată copilăria mea şi toate amintirile asupra primului contact cu lumea exterioară. Eram de vreo doi ani şi jumătate când ne-am mutat la Maieru’’.

Pe această temă este construit studiul  lui Iacob Naroş, intitulat ,,Liviu Rebreanu şi Cuibul visurilor’’, apărut în Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016. Este o admirabilă lucrare istorico-literară ce pune în valoare legăturile de suflet ale scriitorului cu satul Maieru, legături pe care autorul ni le dezvăluie prin intermediul paginilor  de jurnal, a incursiunilor sale înmonumentala operă rebreniană şi a mărturiilor de suflet a celor care l-au cunoscut, ori l-au studiat pe întemeietorul romanului românesc modern.    Iacob Naroş, filolog de mare ţinută şi un  îndrăgostit de opera rebreniană, porneşte la drum cu scopul de-a identifica perioada petrecută la Maieru, acel univers al copilăriei, numit şi ,,Cuibul visurilor’’, despre care Liviu Rebreanu va scrie în stilul lui Creangă : ,,În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite clipe ale vieţii mele. …nu voi avea niciodată bucuria de viaţă ce-am simţit-o în comuna mare, bogată, de la poalele Ineului, cel cu zăpadă eternă’’. La baza acestui demers cu largi rezonanţe sufleteşti se află monumentala lucrare a lui Niculae Gheran, intitulată ,,Ediţie critică’’, de care s-au folosit şi alţi cercetători interesaţi de biografia şi opera scriitorului năsăudean. Profesorul măierean, Iacob Naroş pune în structura lucrării sale aproape tot ceea ce a scris Liviu Rebreanu  despre Maieru. Şi nu sunt puţine impresiile despre sat, descrierile emoţionante ale cadrului natural, a vieţii şi întâmplărilor din acest colţ al veşniciei pe care le-a surprins cu generozitate prin arta cuvântului. Autorul le cataloghează astfel : sosirea familiei Rebreanu la Maieru, primele impresii, imaginea jocului cu lăutarii (pe care îl va descrie în romanul ,,Ion’’), deşteptarea sentimentului iubirii (fata pădurarului ), plăcerile slovei tipărite, ieşiri în natura Maierului, hora şi bătaia de la crâşma lui Tupcil, despărţirea lui Liviu Rebreanu de satul Maieru. În acelaşi ,,Jurnal’’, scriitorul vorbeşte despre oamenii din sat, cărora le creionează adevărate portrete în cuvinte. Oamintire dragă lui Liviu este Ileana baroneasa, pe care o caracterizează astfel : ,, O femeie, ţărancă îmbrăcată în haine nemţeşti…Avea nişte obraji pătaţi, dar simpatici, talie lată, grosolană, mâini subţiri, fine şi picioare mari ţărăneşti. Odată trebuie c-a fost o minune de frumoasă…’’ Alte evocări se referă la preotul Vasile Groze, Jarda- învăţătorul poet, Armanul, cel cu ştirile zilei şi multe alte personaje din lumea satului măierean, care i-au rămas adânc imprimate în memorie. ,,Dintre oamenii aceştia am luat toate personajele rustice din literatura mea’’, mărturiseşte scriitorul  Cartea are o structură bine conturată, cuprinzând două părţi. Cea dintâi se intitulează ,,Rebreanu şi Maieru’’ în care sunt sintetizate ,,Faţete ale ,,Cuibului visurilor’’ de-a lungul anilor, în diverse interpretări şi viziuni’’. Aici sunt puse în ordine citatele cele mai semnificative şi este valorificată într-o manieră de eleganţă şi respect contribuţia oamenilor de cultură care au intrat în legătură cu Liviu Rebreanu, ori s-au ocupat de biobliografia acestuia. Sunt ilustrative în acest sens preocupările soţiei scriitorului, Fany Rebreanu,  a fratelui său Tiberiu Rebreanu, a fiicei sale, Puia Florica Rebreanu, a istoricilor literari Nicolae Gheran, Adrian Dinu Rachieru, şi nu în ultimul rând a profesorului Sever Ursa, fondatorul muzeului ,,Cuibul visurilor’’din Maieru. Mărturiile şi cercetările lor vin să sublinieze rolul important pe care l-a avut Maieru în acumularea unui vast material ce va contura mai târziu opera sa. Partea a doua se numeşte ,,Rebreniana’’şi cuprinde ,,Eseuri şi cronici de întâmpinare ale exegeţilor de după 2010’’, capitol în care autorul lucrării ,,insistă asupra activităţii de traducător a romancierului şi pune în dezbatere texte prelucrate de el’’.

       Pentru Liviu Rebreanu, Maieru este ,,locul unde i s-a conservat copilăria’’ este oaza lui de fericire’’, acolo ,,timpul s-a oprit în loc, s-a condensat’’, este spaţiul unde amintirile au devenit o ,,adevărată religie’’, este ,,eternul pământ al făgăduinţei’’, dătător de putere. Scriitoarea Cleopatra Lorinţiu  îl numeşte mit, simbol, un limpede loc ştiut de toată ţara. Din Maieru îşi trage seva romanul ,,Ion’’şi tot de acolo sunt luate subiectele din mai multe scrieri : Ileana baroneasa, Ofilire, Vrăjmaşii, Idila de la ţară, Cântecul lebedei, Hora morţii şi inegalabila sa lucrare ,,Cuibul visurilor’’ dedicată în mod special acestei localităţi. Pentru scriitor, spune Puia Rebreanu, ,,Maieru nu a fost numai un cuib al visurilor, ci şi ,,o matcă de adânci şi curate tradiţii, cu farmec aparte, cu peisaj natural şi moral, către care se va întoarce ori de câte ori marea lui trudă creatoare îi va îngădui’’. Acolo s-a întors de vreo trei ori şi a rămas copleşit de amintirile sale.

        Scrisă într-un stil accesibil şi atrăgător, lucrarea lui Iacob Naroş are valenţe sufleteşti, emoţionează prin frumuseţea textelor prezentate, prin cursivitatea exprimării  şi a discursului istorico-literar pe care şi-l pune în valoare cu delicateţe, ori de câte ori vorbeşte despre Liviu Rebreanu.

 

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5