MAMEI

Lia Ruse, Canada (sursa: Revista Agata Literară, www.agata.ro)

Cine vine-ncet cu umbră îmbrăcată

După ce lumină adunase lin?

În urmă doar tăcerea rămâne-agăţată

De aer răscolit cu miros de crin!

Şi până la cer, mirarea curgătoare

Îmbracă haina celei dinainte.

Prin crengi de abur fum gata să zboare…

Scântei derizorii iar clipesc cuminte.

În verdele tristeţii bat paşii năluci,

Tata e sculptat în poarta aşteptării!

Privirea mamei arde, sus, peste uluci

Iscodind zadarnic dâra depărtării.

E sărbătoare! Mişcarea-i e sfioasă

La cina uitată-n cercul nopţii-nchis

Şi cui luminează lacrima în casă

Când ochiul timpului alunecă-n vis?!