Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Marin IFIRM: E doar o pasăre care vrea să comunice omenește

 

 

E doar o pasăre care vrea să comunice omenește

 

Tot pământul e oglindit în dosul cerului. Un fel de cal troian în curtea nevăzută
A Lunii. Știința caută zboruri, mână în mână cu toate religiile. Ne amăgim cu
Infinitul secundei. Ascult ploaia, ascult vântul, pipăi cutremurele. Sunt în miezul
Unui singur timp: respirația inimii. Mă simt bătut de inimă. Ca orice secundă
Cu împrumut. Locuiesc într-un ceas dereglat. Cu litere în loc de cifre octanice.
Cineva îmi bate inima. O femeie. Împreună, putem fabrica inimi. E ca și cum
M-aș uita în oglindă, dincolo de Cer, la tălpile zeilor, în curtea nevăzută a Lunii.
Sunt în locul din care furnicile devin continente. În plin SF. Sau într-un stup
De albine mai populat decât Calea Lactee. Văd abisurile insinuante ale
Cimitirelor. Văd și gropile mici și înguste din vidul în care zeii se vând la pungi
Cu termen de garanție lipsit de alterație. Minciuni fabuloase, religii comerciale.
N-aș mânca niciodată îngeri la conservă. Iubesc doar ce mi-a fost hărăzit,
O lume pe ducă, în locul unei lumi duse, dată unei lumi care se va întoarce în dus.
N-avem lume vie câte cruci de la Adam încolo și de la Noe încoace. Și nu doar cruci.
Nu doar semne pentru analfabeți, ci sobre alcătuiri ale sacralității celorlalte
Vietăți eterne. Păsările nu au cimitire, nici animalele, nici insectele. Au doar
O istorie abominabilă, scrisă de burdihanele ”ființei superioare” de Neanterthal.
Am la fereastră o vrăbiuță cu câteva pene crescute aiurea, ieșite cumva din
Simetria aripilor. Să zicem că e o vrăbiuță cu handicap. Doar noaptea nu se bucură
Fereastra mea de retorica ei de pianistă peste străchini cu pițigăieli mozartiene.
E doar o pasăre care vrea să comunică omenește. Ieri, ultima din stol, acum, un fel de
Șaman peste trib. Se țin toate vrăbiile după fulgii ei ieșiți din serie. Nu-i înțeleg
Notele. Se exprimă ca și cum ar ști matematică. În căpșorul ei mic încape un
Univers. E mai rapidă decât laptopul meu. Cam așa arată extratereștrii, până la
Proba contrarie: tot ce zboară ar trebui citit. Său măcar căutat la îngeri. Cu ziua.

 

 

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5